ICCJ. Decizia nr. 162/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.162
Dosar nr.788/2001
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin procesul verbal de constatare nr.307/1997 al Direcţiei Controlului Financiar Caraş-Severin, prin Nota de prezentare nr.319/ 1997 şi prin Nota de valorificare aferentă, acte încheiate de S.C. „A." SA Caraş-Severin, s-a constatat că directorul societăţii, S.G. şi contabilul-şef, V.M., s-au făcut vinovaţi de producerea unor pagube.
Parchetul Financiar al judeţului Caraş-Severin a sesizat Colegiul jurisdicţional Caraş-Severin solicitând obligarea sus-numiţilor la 182.801.700 lei despăgubiri civile către S.C. „A." SA şi la 130.004.000 lei către bugetul statului.
Prin sentinţa nr.10/2000 a Colegiului jurisdicţional Caraş-Severin a fost admis în parte actul de sesizare al Procurorului financiar nr.105/ 40D/1998 şi s-a dispus:
1. Obligarea S.C. „A." SA la plata sumei de 11.182.704 lei T.V.A. plus majorări de întârziere de 0,3% de la 6.05.1997 până la achitare faţă de bugetul de stat;
2. Obligarea S.C. „A." SA Caraş-Severin la plata sumei de 17.325.000 lei reprezentând credite neperformante preluate la datoria publică şi a dobânzilor şi a dobânzilor de 48% de la data de 1.01.1994 şi până la achitare faţă de bugetul de stat;
3. Obligarea în solidar a părţilor S.G. şi V.M. la plata sumei de 46.884.900 lei reprezentând diferenţă de preţ la mijloace fixe vândute şi a dobânzilor de 48% de la data de 6.05.1997 şi până la achitare faţă de S.C. „A." SA Caraş-Severin.
4. S-a respins actul de sesizare faţă de pârâţii M.A., T.I. şi C.P., pentru plata aceleiaşi sume faţă de societate;
5. S-a dispus virarea de către S.C. „A." SA Caraş-Severin a sumei de 20.256.702 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată şi majorărilor de întârziere de 0,3% de la data de 6.05.1997 şi până la achitare faţă de bugetul de stat;
6. S-a constatat recuperată suma de 32.081.744 lei în perioada 3.06.1997 – 30.11.1998;
7. Au fost exoneraţi de plată pârâţii S.G. şi V.M. pentru plata aceleiaşi sume faţă de societate;
8. Obligarea pârâtului S.G. la plata sumei de 38.688.383 lei reprezentând venituri din închirieri de mijloace de transport faţă de S.C. „A." SA Caraş-Severin;
9. S-a constatat că pentru suma de 30.723.591 lei există titluri executorii definitive, aflate în curs de executare;
10. Obligarea pârâtului S.G. la plata sumei de 3.134.696 lei faţă de aceeaşi societate;
11. S-a constatat recuperată suma în perioada iunie – noiembrie 1997;
12. Obligarea în solidar a pârâţilor S.G. şi V.M. la plata sumei de 33.694.236 lei reprezentând plăţi nelegale şi a dobânzilorde 48% de la data de 6.05.1997 şi până la achitare, faţă de societate;
13. S-au menţinut măsurile asiguratorii instituite faţă de S.G. prin procesul verbal de sechestru asigurator nr.1 din 5.04.1999 al Administraţiei Financiare a municipiului Reşiţa;
14. S-a anulat procesul-verbal de sechestru nr.2 din 5.04.1999 al aceleiaşi instituţii faţă de Miclău Aurel, procesul-verbal nr.5 din 29.03.1999 al Circumscripţiei Financiare Oraviţa pentru Timişan Ion şi procesul verbal nr.725 din 28.03.1999 al Circumscripţiei Financiare Bocşa pentru Cospenda Petru;
15. S.C. „A." SA a fost obligată la plata sumei de 50.000 lei cheltuieli de judecată faţă de stat;
16. S.G. şi V.M. au fost obligaţi, fiecare, la câte 40.000 lei cheltuieli de judecată faţă de stat.
Colegiul jurisdicţional a avut în vedere actele de control, susţinerile părţilor, raportul de expertiză efectuat în cauză şi actele contabile depuse la dosar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs jurisdicţional S.G. şi V.M., solicitând exonerarea de răspundere pentru toate sumele menţionate la pct.3, 7 şi pentru S.G. la punctele 5 şi 6 din sentinţă.
Prin Decizia nr.433/2000 a Curţii de Conturi – Secţia jurisdicţională, a fost respins ca nefondat recursul jurisdicţional reţinându-se că sentinţa este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs S.G. şi V.M. solicitând exonerarea totală de răspundere.
În motivarea recursului s-a arătat că recurenţii nu sunt vinovaţi de producerea prejudiciului pentru vânzarea a 10 autovehicule de transport marfă, astfel cum areţinut şi raportul de expertiză efectuat în cauză; suma de 33.694.236 lei a fost recuperată integral, conform adresei nr. 137/2000 depusă în dosarul Curţii de Conturi, închirierea celor 15 autovehicule a fost efectuată legal, astfel încât nu există prejudiciu, care oricum este recuperat.
Verificând cauza în funcţie de recursul formulat, Curtea reţine că acesta nu este fondat.
Referitor la pct.3 din sentinţă, se constată că în perioada 1994 – 1997 au fost vândute 10 autovehicule de transport marfă în mod nelegal, fără aprobare A.G.A., fără raport de evaluare, fără organizare de licitaţii în mod legal, sub valoarea minimă de vânzare.
Instanţele Curţii de Conturi au înlăturat în mod corect concluziile raportului de expertiză contabilă, care a ignorat constatările organului de control. De altfel, recurenţii au semnat anexa nr.5/1 a actului de control şi numai în timpul procesului şi-au formulat diverse apărări. Declaraţiile sunt contradictorii atât între cei doi recurenţi cât şi faţă de ceilalţi pârâţi.
Din coroborarea probelor, rezultă că sunt reale concluziile actului de control.
Referitor la pct.7 din sentinţă nu se poate reţine recuperarea sumei de 33.694.236 lei, recurenţii nedepunând dovezi certe în acest sens.
În ce priveşte pct.5 din sentinţă – suma de 38.688.383 lei reprezintă venituri din închirieri de mijloace de transport în mod nelegal.
Recurentul S.G. susţine că suma este recuperată însă nu a administrat probe în acest sens.
Actul nr.137/2000 aflat în dosarul Curţii de Conturi, invocat de recurenţi, nu reprezintă dovada certă a achitării prejudiciilor, fiind o simplă adresă semnată de însuşi recurentul S.G., cu afirmaţii generice şi fără indicarea şi ataşarea actelor doveditoare.
Pentru considerentele expuse, reţinând că recurenţii nu au făcut dovada susţinerilor lor, recursul va fi respins ca nefondat, colegiul jurisdicţional şi instanţa de recurs jurisdicţional reţinând în mod temeinic şi legal vinovăţia directorului S.C. „A." SA Caraş Severin şi a contabilului-şef.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.G. şi V.M. împotriva deciziei nr.433 din 19 octombrie 2000 a Curţii de Conturi a României – Secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1568/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 163/2001. Contencios → |
|---|
