CSJ. Decizia nr. 175/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 175
Dosar nr. 4037/2001
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia înregistrată sub nr. 2285/27.04.2000, reclamantul M.C. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naţionale pentru anularea ordinului nr. 289 din 20 martie 2000 emis de Ministerul Apărării Naţionale şi a deciziei nr. P.1740/2000, ca şi reîncadrarea reclamantului în funcţia avută anterior trecerii în rezervă.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în calitatea pe care o avea de ofiţer la U.M.01033 Irak - Kuwait ca observator O.N.U. – calitate în care la data de 4.01.2000 a fost găsit de către poliţia militară în afara zonei demilitarizate cu trei lăzi de băuturi alcoolice, motiv pentru care a fost repatriat, considerându-se că se face vinovat de tentativă de contrabandă cu alcool, faptă ce constituie abatere disciplinară, iar la revenirea în ţară a fost trimis în faţa Consiliului de judecată, care a hotărât trecerea sa în rezervă, urmată apoi de emiterea ordinului atacat, pe care-l apreciază ca nelegal, deoarece s-a dat pe baza unor propuneri subiective şi a încadrării greşite a faptei şi încălcarea prevederilor art. 33 din Legea nr. 80/1995.
Prin sentinţa nr. 167/21.06.2000, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acţiunea, reţinând că actele de trecere în rezervă nu pot fi atacate în justiţie, potrivit art. 2 litera b) din Legea nr. 29/1990.
În urma recursului declarat de reclamant prin Decizia nr. 873/01.03.2001, a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ care a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În fond după casare, prin sentinţa nr. 232/19.09.2001, s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Reclamantul a fost detaşat în cadrul misiunii Unikom din Irak - Kuwait în calitate de observator O.N.U., calitate în care la 4 ianuarie 2000 a fost surprins de către Poliţia Militară a Misiunii Unikom, având asupra sa o cantitate de 44 butelii conţinând whisky a căror provenienţă legală nu a putut-o justifica – faptă ce a fost calificată de către comandantul Unikom drept „tentativă de contrabandă cu alcool" şi ca urmare a dispus repatrierea imediată a reclamantului.
Reclamantul a fost trimis în faţa Consiliului de judecată al U.M. nr. 01024 Timişoara, care prin Hotărârea nr. C.197/9.02.2000 a propus trecerea în rezervă în baza prevederilor art. 19 lit. b) din R.G. nr. 8/1999 – Regulamentul Consiliilor de judecată.
În urma respingerii contestaţiei depusă de reclamant, comandantul U.M. nr. 01024 Timişoara a înaintat hotărârea Consiliului de judecată la Ministerul Apărării Naţionale la data de 2.03.2000, cu propunerea de trecere în rezervă.
La 18.03.2000 şeful direcţiei management – resurse umane a înaintat raportul privind hotărârea Consiliului de disciplină la Ministerul Apărării Naţionale care a emis ordinul nr. 289/20.03.2000, prin care a dispus trecerea în rezervă a reclamantului începând cu data de 27.03.2000, conform prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b) şi art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995.
Reclamantul a susţinut că în speţă erau aplicabile prevederile art. 33 din Legea nr. 80/1995, respectiv aplicarea unei sancţiuni disciplinare.
Conform dispoziţiilor art. 85 lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare – ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri în activitate pot fi trecuţi în rezervă când comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale.
În cauză, fapta reclamantului comisă la 4.01.2000 constituie o abatere gravă aşa cum a stabilit Consiliul de judecată.
Ordinul de trecere în rezervă s-a emis cu respectarea dispoziţiilor art. 43 lit. b) raportat la art. 85 lit. j) din Legea nr. 80/1995.
Cu referire la tardivitatea emiterii ordinului nr. 289/2000, s-a constatat că dosarul a fost înaintat Ministerului Apărării Naţionale care la 20.03.2000 a emis ordinul, punctul de vedere susţinut de reclamant este neîntemeiat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.C., criticând-o astfel:
Ordinul atacat nu a fost emis cu respectarea prevederilor art. 44 din Regulamentul disciplinei militare. Ordinul de trecere în rezervă apare ca tardiv emis, având în vedere hotărârea Consiliului de Judecată a U.M. 01024 Timişoara a fost emisă la 10.02.2000, iar ordinul la data de 20.03.2000.
Faţă de activitatea de aproape 30 de ani ca ofiţer activ cu o pregătire, conduită şi dăruire profesională deosebită, sancţiunea este extremă.
În speţă erau aplicabile prevederile Regulamentului consiliilor de onorare, care la art. 51 prevede pedepsele disciplinare care pot fi aplicate militarilor art. 48 pct. 4 RG 8 prevede că abaterile săvârşite de subordonaţi în afară de infracţiuni se trimit în judecată la Consiliul de onoare.
Pedeapsa nu este proporţională conform art. 43 din Regulamentul disciplinei militare cu fapta comisă şi necontestată.
Dată fiind importanţa redusă a faptei Forţele Unikom au considerat-o „un incident intern O.N.U.".
S-a stabilit că nu este infracţiune.
Faţă de seniorul contingentului militar român detaşat în Kuwait, mr. M.C. trimis şi acesta în faţa Consiliului de judecată nu s-a luat măsura „menţinerea în activitate şi mutarea într-o altă garnizoană".
Hotărârea Consiliului de judecată s-a luat cu două voturi împotrivă şi trei pentru la recomandarea eşalonului superior.
În mesajul fax cu nr. 155/02.01.2000 al Misiunii României la O.N.U. emis de generalul N.F. s-a menţionat că fapta constituie „eveniment intern O.N.U." şi s-a popus judecarea în Consiliul de onoare a celor doi ofiţeri.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La 5.09.2001, reclamantul-recurent a depus concluzii scrise, invocând tardivitatea ordinului ministrului apărării, întrucât măsura trecerii în rezervă reprezintă o sancţiune disciplinară, iar ordinul ministrului trebuia emis în termen de 10 zile de la încheierea cercetării potrivit art. 44 din Regulamentul disciplinei militare astfel: „Orice pedeapsă disciplinară se aplică în cel mult 10 zile din ziua în care comandantul a luat în cunoştinţă de abaterea săvârşită, în caz că se face o cercetare, din ziua în care comandantul a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia".
Sub aspectul învederat, ordinul este tardiv.
Instanţa de de fond la termenul de 5.09.2001, a repus cauza pe rol fixând termen la 19.09.2001 pentru soluţionarea excepţiei de tardivitate a ordinului contestat.
La termenul acordat, s-a soluţionat cauza în fond.
Deşi în considerentele sentinţei s-a motivat în sensul că în raport de actele depuse nu este întemeiată excepţia de tardivitate a Ordinului de trecere în rezervă potrivit art. 137 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care face de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
După încheierea dezbaterilor cauzei în fond conform art. 258 C. proc. civ. se va întocmi prin întrunirea majorităţii, dispozitivul sentinţei, care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către judecători şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.
În speţă, rezolvarea excepţiei de tardivitate a ordinului nu apare dispozitiv, instanţa pronunţându-se direct asupra fondului pricinii.
Aşa fiind, lipsa menţiunii privind rezolvarea excepţiei invocate în dispozitivul sentinţei echivalând cu o nepronunţare pe acest aspect, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere şi celelalte motive invocate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite reccursul declarat de M.C. împotriva sentinţei nr. 232 din 19 septembrie a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1736/2001. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 185/2001. Contencios. Anulare acte de control... → |
|---|
