ICCJ. Decizia nr. 185/2001. Contencios. Anulare acte de control vamal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.185
Dosar nr.4002/2001
Şedinţa publică din 22 ianuarie2004
Asuprarecursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.C."Compania de Îmbuteliere Coca-Cola" Timiş SA a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara şi Direcţia Generală a Vămilor, anulareadeclaraţiei vamale de impunere nr.12949 din 14 aprilie 2000 şi respectiv nr.37561 din 13 septembrie 2000, a adreselor nr.13661 din 17 mai 2000 şi nr.3349 din 17 octombrie 2000 emise de Biroul Vamal Timişoara, a deciziei nr.72 din 19 iunie 2000 şi nr.156 din 29 noiembrie 2000 emise de prima pârâtă şi a deciziilor nr.129 şi nr.127 din 2 februarie 2001 emise de cea de a doua pârâtă, cu privire la obligarea sa de a plăti taxe vamale şi TVA în sumă de 613.011.976 lei şi să fie obligate pârâtele la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că datoria vamală provine din încadrarea greşită a articolului „amestecuri de substanţe odorifiante" la poziţia 3302.10.21 în loc de 3302.10.40, precum şi a articolului „mixtură chimică" la poziţia 2106.90.92 în loc de 3824.90.95
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.355 din 2 octombrie 2001, a admis în parte acţiunea precizată a reclamantei; a anulat declaraţiile vamale de import nr.13661 din 17 mai 2000, nr.37561 din 13 septembrie 2000, adresele nr.13661 din 17 mai 2000, nr. 3349 din 17 octombrie 2000 emise de Biroul Vamal Timiş, deciziile nr.72 din 19 iunie 2000 şi nr.156 din 29 noiembrie 2000 emise de pârâta I şi deciziile nr.129 din 2 februarie 2001 şi nr.127 din 2 februarie 2001 emise de pârâta II, cu privire la obligarea reclamantei de a plăti drepturi vamale 298.139.997 lei; a obligat pârâtele să-i restituie reclamantei suma de 298.139.997 lei.
S-a reţinut, pe baza expertizei şi a suplimentului de expertiza tehnică, că pentru produsele Coca-Cola CC partea I şi Coca-Cola Light DK 86 partea I, funcţie de compoziţia chimică, încadrarea corectă este poziţia tarifară 3824.90.95 potrivit regulii 3 din cadrul Regulilor generale cuprinse în Legea nr.98/1996.
Privitor la produsele Coc-Cola CC partea 2, Cappy-Grapefruit GF 13800 partea 2, Cappy –Nectar-Orange C.OR.305 partea 2, Cappy-Tempo-Grapefruit C-GF.20.201 partea 2 şi Cappy -Multifruct C.FP 5500 partea 2, instanţa a reţinut că această încadrare nu este argumentată prin reguli generale de încadrare prevăzute de Legea nr.98/1996, ci doar prin consideraţii de ordinul compoziţiei chimice a produselor, motiv pentru care a luat în considerare doar în parte concluziile expertizei, admiţând în parte acţiunea, pentru suma de 298.139.997 lei, aferentă importului produselor Coca Cola partea I şi Coca Cola Light DK 86 partea I.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara în nume propriu şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, precum şi reclamanta S.C."Compania de Îmbuteliat Coca-Cola" Timiş SA.
Recurenta Direcţia Generală a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timiş, susţine, în esenţă: că prin contestaţia formulată reclamanta îşi contestă propriile poziţii tarifare; că produsele exportate din Franţa au fost importate în România, având codul tarifar 21.06, astfel că nu se poate accepta ca acelaşi produs să fie importat în România cu un alt cod tarifar; că, la 14 martie 2001 s-a transmis Direcţiei Generale a Vămilor Bucureştipunctul de vedere alDGTAXUD (Direcţia Generală Taxare şi Uniune Vamală), prin care se arată că produsul Coca Cola partea I se încadrează la poziţia 38.24, contrar poziţiilor exprimate anterior acestei date, adică începând cu anul 1999; că la capitolul 38 nu se încadrează: amestecurile de produse chimice cu substanţe alimentare sau cu alte substanţe cu valoare nutritivă, de tipul celor utilizate la prepararea alimentelor pentru consumul uman, astfel că acest amestec se încadrează la poziţia 21.06.
La rândul său, reclamanta susţine, în esenţă, că încadrarea corectă a produselor Coca-Cola Partea 2, Cappy Tempo Orange C.OR. 309 Partea 2, Cappy Nectar Grapefruit GF -138 partea 2, Cappy Nectar Grapefruit C.GF 20 partea 2 şi Cappy Multifruct C.FP 55-partea 2, este la poziţia 3302.10.40; totodată, că ţara noastră a aderat prin Legea nr.98/1996 laConvenţia Internaţională privind sistemul armonizat de denumire şi codificarea mărfurilor, care prevede că produsele alimentare sunt cuprinse în secţiunea a IV-a, iar produsele industriale chimicesau ale industriilor conexe la secţiunea a VI-a, astfel cădeterminarea corectă a încadrărilor tarifare în litigiu necesită definireanoţiunilor de aditivi alimentari şi substanţe odorifiante.
Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate şi de probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Prin cererile înregistrate la Biroul VamalTimişoara sub nr.33449 din 12 octombrie 2000, nr.33450 din 12 octombrie 2000 şi nr.13661 din 9 mai 2000, reclamanta S.C."Compania de Îmbuteliat Coca Cola" Timiş SA a solicitat restituirea diferenţei de taxe vamale aferentă declaraţiei vamale nr.38486 din 18 septembrie 2000, în sumă de 26.121.402 lei, a declaraţiei vamale nr.37561 din 13 septembrie 2000, în sumă de 59.782.956 lei şi a declaraţiei vamale nr.12949 din 14 aprilie 2000, în sumă de 531.278.483 lei care provine din încadrarea greşită aarticolului „Amestecuri de substanţe odorifiante" la poziţia 3302.10.21 în loc de 3302.10.40, precum şi a articolului „Mixtură chimică" la poziţia 2106.90.92 în loc de 3824.90.95, arătând că a fost obligată să completeze declaraţiile vamale cu încadrările tarifare mai sus menţionate, pe care le consideră eronate ca urmare a adresei nr.1688 din 8 iunie 1999 emisă de Direcţia Generale a Vămilor.
Biroul Vamal Timişoara, Direcţia Regională Vamală Timişoara şi Direcţia Generală a Vămilor au respins cererilereclamantei, motivând că bunurile importate cu DVI nr.38486 din 18 septembrie 2000, nr.37561 din 13 septembrie 2000 şi nr.12949 din 14 aprilie 2000 au fost declarate eronat, iar drepturile vamale au fost diminuate.
Soluţia adoptată, prin actele administrative contestate, este legală întrucât poziţia tarifară din declaraţiile vamale este corectă, impunerile fiind stabilite în anul 2000 când s-a avut în vedere poziţia Comunităţii Europene.
Pentru încadrarea corectă a componentelor importate de Compania de Îmbuteliat Coca -Cola SA Timiş,autoritatea vamală s-a adresat atât Direcţiei Generale Taxare şi Uniune Vamală (DGTXUD), cât şi ComitetuluiSistemului Armonizat de la Organizaţia Mondială a Vămilor, solicitând un punct de vedere oficial, iar la 15 decembrie 1999 DGTAXUD a comunicat opiniaasupra încadrării tarifare a componentelor Coca-Cola, confirmând opinia Direcţiei Generale a Vămilor.
Dar, ulterior, potrivit Reglementării Comisiei Europene nr.1694 din 24 august 2001, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr.L 2293 din 25 august 2001, s-a decis că produsele utilizate ca bază pentru fabricarea băuturilor nealcoolice, compuse din 40% acid fosforic anhidru, 30% caramel în sulfit de amoniu , 10% cofeină şi restul apă, se clasifică la codul 3824.90.95.
Potrivit art.3 din Reglementarea Comisiei Europene nr.1694 din 24 august 2001, dispoziţiile acesteia intră în vigoare în termen de 20 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene.
Or, declaraţiile vamale a căror anulare s-a solicitat de către reclamantă au fost depuse şi înregistrate la Biroul Vamal Timişoara, cu mult timp înainte de emiterea unei decizii de către Comisia Europeană, cu privire la încadrarea tarifară aproduselor Coca-Cola CC Partea I şi Coca Cola Light DK 86 Partea I, astfel că Reglementarea Comisiei Europene nr.1694 din 14 august 2001 nu este aplicabilă în cauză.
Referitor la produsul Amestecuri de substanţe odorifiante, încadrarea tarifară corectă este cea prevăzută la poziţia tarifarănr.3302.10.21 şi nr.3302.10.40, conform Regulilor generale nr.1 şi 6 de interpretare a sistemului armonizat şi notei nr.2 de la Capitolul 33 din Tariful vamal de import al României, aşa cum a reţinut şi prima instanţă.
Faţă de cele menţionate, recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor urmează să fie admis, casată sentinţa şi pe fond respinsă acţiunea reclamantei, iar recursul acesteia să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor împotriva sentinţei civile nr.355 din 2 octombrie 21001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea S.C."Coca Cola H.B.C. România" SRL Bucureşti.
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C."Coca-Cola H.B.C. România „SRL Bucureşti.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi22 ianuarie 2004 .
| ← CSJ. Decizia nr. 175/2001. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 186/2001. Contencios. Anulare decizie a U.A.R.... → |
|---|
