ICCJ. Decizia nr. 186/2001. Contencios. Anulare decizie a U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.186
Dosar nr.4372/2001
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1260 din 2 octombrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta L.V., în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel areţinut că reclamanta, prin acţiunea înregistrată la data de 29 martie 2001, a cerut anularea deciziei nr.1035/2000 emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor dinRomânia prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat, precum şi pronunţarea uneihotărâri care să ţină loc de decizie denumire în profesia de avocat, cu obligarea Baroului Bucureşti să o înscrie în tabloul avocaţilor stagiari.
Respingând acţiunea, instanţa de fond amotivat că Decizia a cărei anulare s-a cerut este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.51/1995 şi ale Statutului profesiei de avocat şi pe baza constatărilor Comisiei permanente din care a rezultat că reclamanta a exercitat activităţi specifice profesiei de avocat în afara prevederilor legale.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta care, fără a invoca vreunul dintre motivele prevăzute la art.304 C. proc. civ., a criticat hotărârea instanţei de fond reluând, în esenţă, susţinerile făcute prin acţiune, potrivit cărora respingerea cererii sale de primire în profesia deavocat cu scutire de examen este consecinţa relaţiilor conflictuale în care s-a aflat cu decanul Baroului Iaşi, membru al Consiliului Uniunii Avocaţilor din România.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art.14 alin. (1) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată înM. Of. al României, Partea I nr.116 din 9 iunie 1995, dreptul de primire în profesia de avocat se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat.
De la această regulă, art.14 alin. (2) aenumerat excepţiile, între care şi aceea că, poate fi primit în profesie cu scutire de examen, licenţiatul unei facultăţi de drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licenţă solicită înscrierea ca avocat stagiar.
Prin Decizia nr.1035 din 15 decembrie 2000 adoptată de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor din România, comunicată recurentei-reclamante la data de 26 ianuarie 2001 a fost respinsă cererea acesteia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, fiind avute în vedere constatările făcute de comisie la 4 noiembrie 2000 şi sesizările Baroului Iaşi, din care rezultă că aceasta începuse să exercite profesia de avocat deşinu obţinuse această calitate în condiţiile legii.
Într-adevăr, la data de 14 aprilie 2000, recurenta-reclamantă încheiase un contract de colaborare ca avocat, cu un cabinet individual de avocatură, având ca obiect exerciţiul liber al profesiei de avocatactivitate care a fost constatată la o inspecţie efectuată de Administraţia Financiară Iaşi.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că actul administrativ atacat estelegal şi temeinic, respingerea cererii de cătreComisia Permanentă a U.A.R. fiind corectă, astfel că recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
Este adevărat că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor, din oficiu, excepţia prematurităţii acţiunii,în raport cu prevederile art. 58 lit. h) din Legea nr.51/1995 potrivit cărora deciziile Comisiei Permanente se contestă la Consiliul Uniunii, iar nu direct la instanţa de judecată, precum şi în raport cu prevederile art. 4 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, dar soluţia de respingere a acţiunii este temeinică, iar aspectul prematurităţii acţiunii nu mai putea fi invocat din oficiu în recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de L.V. împotriva sentinţei civile nr.1260 din 2 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 185/2001. Contencios. Anulare acte de control... | CSJ. Decizia nr. 19/2001. Contencios → |
|---|
