ICCJ. Decizia nr. 243/2001. Contencios. Anulare ordin de trecere în rezerva. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.243
Dosar nr.4480/2001
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 martie 2000, reclamantul D.B. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, solicitând obligarea acestuia la plata unor daune morale în sumă de 500.000.000 de lei, pentru întârzierea răspunsului la cererea sa din 20 decembrie 1999, refuzul de a-şi reconsidera punctul de vedere din adresa B.4/659 din 14 februarie 200, refuzul de a motiva acesta şi de a arăta temeiul legal, refuzul de a-i elibera diploma de absolvire a cursului de scafandri în anul 1990 şi a carnetului de scafandru, cu obligarea la eliberarea acestor două acte.
Prin sentinţa civilă nr. 134 din 24 mai 2000 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti, apreciind că ordinul atacat este exceptat controlului instanţei de contencios administrativ.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ prin Decizia nr. 510 din 7 februarie 2001 a admisrecursul declarat de D.B. a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
După rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 282 din 17 octombrie 2001 a fost respinsă acţiunea reclamantului cu motivarea neîndeplinirii procedurii prealabile şi a tardivităţii acţiunii.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul D.B., susţinând în esenţă că, întrucât a invocat nulitatea absolută a actelor emise de pârât, termenele pentru constatarea unei nulităţi absolute sunt imprescriptibile, iar dispoziţiile art. 5 din Legea nr.29/1990, sunt neconstituţionale.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea formulată, recurentul-reclamant a solicitat anularea Ordinului nr. O.P nr. 104 din 4 iunie 1991.
Prin hotărârea atacată în mod legal instanţa a reţinut că nu a fost îndeplinită procedura prealabilăprevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, precum şi faptul că termenul de un an prevăzută de alin. (5) al aceluiaşi articol a fost mult depăşit.
Susţinerea recurentului privind constatarea nulităţii absolute a măsurii dispuse urmează a fi înlăturată, dispoziţiile Legii nr. 29/1990 – legea cadru în materia contenciosului administrativ fiind de strictă aplicare şi interpretare.
Aşa fiind, recursul declarat se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.B. împotriva sentinţei nr. 282 din17 octombrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi27 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 216/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1716/2001. Contencios → |
|---|
