CSJ. Decizia nr. 384/2001. Contencios.. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 384
Dosar nr. 2001/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. R. S.A. a chemat în judecată Ministerul Industriilor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul şi pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 3376 din 2 iunie 1997 emis de pârât pentru suprafaţa de 312 mp eliberat de S.C. F. S.A. Bucureşti.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că deţine certificat de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 1438 eliberat de Ministerul Industriilor la data de 19 octombrie 1994 şi că această suprafaţă este străbătută de calea ferată uzinală ce o deserveşte.
A mai arătat că terenul s-a aflat în administrarea directă a societăţii R. din 27 aprilie 1976 prin transfer de la fosta întreprindere "23 August", actuala F. S.A., iar ca efect al Legilor nr. 15/1990 şi nr. 31/1990, face parte din patrimoniul S.C. R.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 417 din 17 aprilie 2002 a respins acţiunea reclamantei ca tardiv introdusă.
Totodată a respins ca tardiv introdusă şi cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de S.C. T. S.A.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamanta este terţ faţă de actul a cărei anulare o solicită şi că deşi nu i-a fost comunicat actul, trebuia să introducă acţiunea în termen de 1 an de la comunicarea lui către parte, altfel s-ar ajunge ca după mulţi ani, să se solicite anularea unui act administrativ care nu-l priveşte pe terţ şi de care a luat cunoştinţă ulterior emiterii lui.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs S.C. R. S.A.
Recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii. Astfel, reclamantei S.C. R. nu i-a fost comunicat actul administrativ a cărei anulare o solicită decât la data de 11 februarie 2002 în cadrul soluţionării unei acţiuni în revendicare.
A mai susţinut şi că data de la care începe să curgă termenul de sesizare a instanţei este 28 decembrie 2001 când Ministerul Industriei şi Resurselor a comunicat soluţia la procedura administrativă prealabilă efectuată potrivit art. 5 alin. (1) din lege. Faţă de 3 ianuarie 2002 data sesizării instanţei este vădit faptul că instanţa de fond a fost sesizată în termenul prevăzut de art. 5 alin. (2) din lege.
Cât priveşte intrarea în circuitul civil al terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, s-a susţinut că S.C. R. S.A. Bucureşti are eliberat certificatul cu seria M.03 nr. 1438 din 19 octombrie 1994, transcris şi intrat în circuitul civil cu mult înaintea actului eliberat pentru intimata II şi pentru aceeaşi suprafaţă de teren pentru care nu s-a formulat acţiune în anulare în termen de 1 an.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Procedura prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ se caracterizează prin aceea că art. 5 din lege cere ca, înainte de a sesiza instanţa de contencios competentă, reclamantul va trebui să se adreseze în termen de 30 de zile de la data la care i s-a comunicat actul administrativ, prin care se consideră vătămat, autorităţii administrative emitente care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În alineatul ultim al acestui text se prevede că sesizarea tribunalului nu se va putea face mai târziu de 1 an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Or, în speţă, nu s-a făcut nici o dovadă în sensul comunicării certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 3376 din 2 iunie 1997. Mai mult reclamanta - recurentă a susţinut că a luat cunoştinţă de act la data de 16 mai 2001 în cadrul unei corespondenţe cu S.C. D.D. S.A. căreia S.C. F. S.A. i-a înstrăinat terenul, iar actul în sine i-a fost comunicat în cadrul probatoriilor încuviinţate părţilor în dosarul nr. 7226/2001 în cadrul unei acţiuni în revendicare, la data de 11 februarie 2002.
În această situaţie se constată că în ambele ipoteze respectiv atât aceea a luării la cunoştinţă de existenţa actului, cât şi aceea a comunicării efective a acestuia, recurenta se află în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
Astfel fiind, soluţia Curţii de Apel Bucureşti este nelegală şi netemeinică, aprecierea tardivităţii, nefiind raportată la o anume dată, aşa cum cer dispoziţiile art. 5 din sus-menţionata lege.
În consecinţă, recursul fiind întemeiat pentru cele ce au precedat urmează a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi a se trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea fondului pricinii, în contradictoriu cu toate părţile implicate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S.C. R. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 417 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 337/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 411/2001. Contencios → |
|---|
