CSJ. Decizia nr. 411/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.411
Dosar nr.1437/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Banca Naţională a României împotriva sentinţei civile nr.212 din 22 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta-pârâtă Banca Naţională a României prin consilierul juridic N.N., lipsind intimata-reclamantă G.M. şi intimatul-pârât Guvernatorul Băncii Naţionale a României.
Procedura completă.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că s-au depus la dosar relaţiile solicitate de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Curtea a constatat că pricina este în stare de judecată şi a acordat cuvântul în fond părţii prezente.
Reprezentanta recurentei a solicitat admiterea recursului, în special în considerarea motivului de casare de ordine publică referitor la necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, reclamanta G.M. a solicitat ca în contradictoriu cu Banca Naţională a Românieişi Guvernatorul Băncii Naţionale a României E.I.G., să se dispună anularea Ordinului nr.638 din 18 octombrie 2000 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art.130 alin.1 lit.a din Codul muncii.
În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că a îndeplinit funcţia de consilier bancar până la data de 18 octombrie 2000 la Direcţia Deconturi Bancare, direcţie care începând cu 17 octombrie 2000 a fost desfiinţată prin Hotărârea Consiliului de Administraţie, în locul ei fiind înfiinţată o nouă structură cu denumirea Oficiul Central de Plăţi şi Deconturi Bancare.
Urmare acestei modificări i s-a desfăcut contractul de muncă prin ordinul contestat, urmând anularea acestuia, reîncadrarea în funcţia de consilier bancar cu obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale începând cu data de 18.10.2000 până la efectiva reîncadrare, precum şi la beneficiul nerealizat şi daune morale.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ prin sentinţa nr.212 din 22 februarie 2001 a admis în parte acţiunea şi anume, a dispus anularea Ordinului nr.638/2000 emis de Guvernatorul Băncii Naţionale şi a dispus reîncadrarea reclamantei în funcţia de consilier bancar în cadrul Oficiului Central de Plăţi şi Deconturi Bancare.
A dispus obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei de la 18.10.2000 până la reîncadrarea efectivă, inclusiv prime, majorări salarii, al 13-lea salariu.
S-au respins ca neîntemeiate cererile referitoare la daune morale şi beneficiu nerealizat şi ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de funcţionar public, fiindu-i aplicabile dispoziţiile Legii nr.188/1999, că în speţă nu a avut loc, o reducere efectivă de posturi de natura celui ocupat de reclamantă, iar pe de altă parte că pârâta nu şi-a îndeplinit nici obligaţia de a oferi un post corespunzător reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, Banca Naţională a României a declarat recurs, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, susţinând admiterea recursului şi casarea sentinţei cu trimitere spre competentă soluţionare la instanţa de soluţionare a litigiului de muncă, anume la Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia a VIII-a litigii de muncă, greşit fiind soluţionată contestaţia ca o acţiune de competenţa instanţei de contencios administrativ.
A mai susţinut, în subsidiar că a avut loc o reducere efectivă a postului deţinut de reclamantă.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art.304 Cod procedură civilă se constată că acesta este fondat.
În conformitate cu reglementareadin art.3 a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici – funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică în temeiul legii, înscopul realizării competenţelor sale. Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la lege, iar această anexă se poate completa prin Hotărâre de Guvern.
De reţinut este locul pârâtei, Banca Naţională a României, în rândul instituţiilor centrale, anume că este Banca centrală a statului, având personalitate juridică, cu statut propriu de organizare şi funcţionare aprobat prin lege specială, că nu este instituţie bugetară, iar conform Legii nr.101/1998 de organizare şi funcţionare a Băncii, aceasta are ca obiect de activitate elaborarea, aplicarea şi răspunderea faţă de politica monetară, valutară, de credit de plăţi, precum şi autorizarea şi supravegherea prudenţială bancară, urmăreşte funcţionarea normală a sistemului bancar şi participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piaţă.
Este evident că prin Statutul Băncii Naţionale s-a avut în vedere realizarea independenţei instituţională şi financiară în raport cu celelalte instituţii, ca o cerinţă obligatorie impusă prin Statutul sistemului european al Băncilor Centrale dar şi prin dispoziţiile ce vizează Uniunea Economică şi Monetară.
Banca Naţională a României nu figurează în anexa la Legea nr.188/1999 Legea funcţionarilor publici, iar salariaţii săi nu sunt funcţionari publici, astfel că reclamanta nu este funcţionar public, aşa cum precizează expres şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în adresa nr.10292 din 31.07.2002 (fila 43 dosar).
Faţă de aceste considerente rezultă că în speţă ne aflăm în prezenţa unui litigiu de muncă, în legătură cu desfacerea contractului de muncă, astfel cum acesta este definit în Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantei GibaMaria revine conform art.2 lit.b1 Cod procedură civilă, Tribunalului Municipiului Bucureşti – Secţia a VIII-a litigii de muncă şi nu Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Fiind soluţionată cauza de o instanţă ce nu avea competenţă materială, se va admite recursul şi se va casa hotărârea cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Munnicipiului Bucureşti – secţia VIII, conform art.313 şi art.2 lit.b1 Cod procedură civilă.
Criticile de fond ale recursului vor fi avute în vedere de instanţă ca apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Banca Naţională a României împotriva sentinţei civile nr.212 din 22 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a litigii de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 384/2001. Contencios.. Recurs | CSJ. Decizia nr. 755/2001. Contencios → |
|---|
