ICCJ. Decizia nr. 416/2001. Contencios. Refuz eliberare autorizaţie de construcţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.416
Dosar nr.2804/2001
Şedinţa publică din 3 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 4 decembrie 2000 şi ulterior precizată la data de 3 aprilie 2001, reclamanta S.C. „V.I." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general solicitând obligarea pârâtului să-i elibereze autorizaţie de construire pentru modernizarea şi extinderea construcţiei cu caracter provizoriu din Sectorul 6 Bucureşti. S-a solicitat de asemenea obligarea pârâtului la 5.000.000 lei pe zi daune pentru faptul că din data de 22 mai 2000 nu i-a fost eliberată autorizaţia, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la data de 22 mai 2000 reclamanta a depus documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei de construire şi abia în luna septembrie 2000 Departamentul de Urbanism şi Amenajare Teritorială i-a comunicat faptul că la data de 24 august 2000 prin dispoziţia nr. 1333 a primarului generals-a sistat eliberarea de autorizaţii de construirepentru construcţii provizorii situate pe căile şi în spaţiile publice. Reclamanta a precizat că autorizaţia trebuia eliberată în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii iar dispoziţia primarului general nu poate retroactiva.
Prin sentinţa civilă nr. 542/2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanţa a reţinut că refuzul autorităţii de a soluţiona favorabil cererea reclamantei nu poate fi socotit nejustificat, deoarece prin H.C.G.M.B. nr. 160/1 iunie 2000 a fost sistată amplasarea construcţiilor provizorii pe domeniul public al municipiului Bucureşti iar magazinul reclamantei, se află pe domeniul public în conformitate cu H.C.G.M.B. nr. 153/2000, acte care nu au fost desfiinţate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere şi nici asupra excepţiei de ilegalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 5 din H.C.G.M.B. nr. 160/2000; au fost încălcate dispoziţiile articolelor 22 alin. (1), 23 alin. (1), 41 alin. (1) şi (2), 48 alin. (1) şi (2), 49 alin. (1) şi (2), 54, 134 pct. 2 lit. a), 135 pct. 1 şi din Constituţia României şi dispoziţiile art. 2-7 din Legea nr. 50/91, 12 alin. (1), (2), (4), (5), (6) din Legea nr. 213/1998, art. 1 alin. (3), art. 44, 48, 49, 63, 76, 77, 79-84 din Legea nr. 69/91, art. 1, 18,31, 45, 66, 68, 77, 92, 120 din OUG nr. 22/1997, şi instanţa a reţinut în mod eronat regimul juridic al terenului, care este domeniu privat al municipialităţii şi nu domeniu public. Au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6, 10, 9 şi 11 C. proc. civ.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Refuzul autorităţii de a elibera autorizaţie de construcţie pentru extinderea magazinului deţinut de reclamantă – construcţie provizorie – nu a fost nejustificat şi instanţa de fond a apreciat în mod corect că nusunt întrunite cerinţele art. 1din Legea nr. 29/1990.
Conform H.C.G.M.B. nr. 308/1999, emisă în conformitate cu Legea nr. 213/1998, terenul pe care reclamanta dorea să efectueze extinderea magazinului aparţinea domeniului public al municipiului Bucureşti.
Datorită acestei situaţii reclamantei nu i-a fost eliberată autorizaţia solicitată, motivarea refuzului fiind comunicată petentei în mai multe rânduri, prima adresă având nr. 75915/22 mai 2000/ 4 septembrie 2000.
Celelalte acte emise de H.C.G.M.B. sau de primarul general, menţionate în considerentele sentinţei, au fost emise în baza actelor normative susmenţionate fiind ulterioare acestora.
Având în vedere considerentele expuse, ultimul motiv de recurs nu este fondat. De precizat că acest motiv de recurs a fost analizat întrucât faţă de natura pricinii are prioritate.
Celelalte motive de recurs nu sunt nici ele fondate.
Art. 2 şi 5 din H.C.G.M.B.nr. 160/2000 nu sunt nelegale, hotărârea fiind emisă ca urmare a H.C.G.M.B.nr. 308/1999 iar instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererilor reclamantei.
Nepronunţarea asupra despăgubirilor solicitate nu este temei de casare, întrucât acestea se puteau analiza numai în măsura în care primul capăt de cerere ar fi fost admis.
În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (al doilea motiv de recurs), Curtea constată că nu este fondat, recurenta făcând o înşiruire a unor texte legale pretins încălcate, fără să precizeze în ce constă încălcarea lor.
Pe de altă parte Curtea apreciază că acţiunea trebuia respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti.
Potrivit art. 43 lit. n) din Legea nr. 69/1991, în vigoare la data formulării acţiunii, a art. 68 lit. t) din Legea nr. 215/2001 (lege care a abrogat Legea nr. 69/1991) şi art. 4 lit. b) din Legea nr. 50/1991, primarul are competenţa de a elibera autoriazţia de construcţie. Ca atare, reclamanta trebuia să cheme în judecată în calitate de pârât pe primarul general al municipiului Bucureşti. Împrejurarea că Municipiul Bucureşti este reprezentat de primarul general nu conferă prezentei hotărâri opozabilitatea faţă de primarul general al Municipiului Bucureşti, întrucât calitatea de pârât a avut-o Municipiul Bucureşti.
Având în vedere însă că în situaţia în care Curtea ar respinge acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive a municipiului Bucureşti [motiv de recurs ce se poate discuta în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ.], s-ar agrava sistuaţia recurentei în propria cale de atac, recursul a fost analizat în funcţie de motivele invocate de recurentă referitoare la fondul pricinii.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C.„V.I."" S.R.L. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 542 din 30 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 458/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 29/2001. Contencios → |
|---|
