ICCJ. Decizia nr. 450/2001. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională (despăgubiri civile). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.450
Dosar nr. 2401/2001
Şedinţa publică din 5 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
PrinDecizia nr. 165 din 27 martie 2001, Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional declarat de S.C. „Agromec Biharia" SA şi a admis recursul jurisdicţional declarat de recurenta pârâtă D.G. împotriva sentinţei nr. 3 din 17 ianuarie 2001, pronunţată în dosarul nr. 36/2000 de Colegiul Jurisdicţional din cadrul Camerei de Conturi Bihor, pe care a modificat-o în sensulînlăturării dispoziţiei de obligare a acesteiala platasumei de 35.346.859 lei reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi, cu dobânda aferentă, către S.C. „Agromex Biharia" SA, cu consecinţa respingerii actului de sesizare şi desfiinţării măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor şi veniturilor recurentei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Secţia Jurisdicţională a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 9 mai 2000, Direcţia de control financiar din cadrul Camerei de Conturi Bihor aefectuat un control la S.C. „Agromec Biharia" SA constatând că, în perioada 1 iulie 1999 – 30 aprilie 2000, contribuţiile privind asigurările sociale de stat, pensia suplimentară şi fondul de pensii pentru agricultură nu au fost virate la termenele legale, deşi fuseseră corect determinate şi înregistrate în contabilitate.
Procurorul financiar, prin actul de sesizare a cerut constatarea abaterilor financiare şi obligarea unităţii verificate la plata contribuţiilor respective şi a majorărilor de întârziere aferente, iar încursul judecăţii – la 6 septembrie 2000 – a extins actul de sesizare şi împotriva pârâteiD.G., contabil şef, cerând obligarea acesteia la plata majorărilor de întârziere şi apenalităţilor pentru nevirarea contribuţiei la fondul pentru pensia suplimentară.
Colegiul Jurisdicţional a admis actul de sesizare al procurorului financiar aşa cum fusese extins în cursul judecăţii, a obligat unitatea controlată la plata sumelor datorate, iar în privinţa pârâtei D.G. a dispus obligarea acesteia la plata către S.C. „Agromec Biharia" SA a sumei de 35.346.859 lei reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi în legătură cu virarea contribuţiei pentru pensia suplimentară, precum şi a dobânzilor de 51% începând cu 17 ianuarie 2001 şi până la achitarea integrală a sumei respective, instituind şi măsuri asiguratorii asupra bunurilor şi veniturilor acesteia.
Admiţând recursul jurisdicţional formulat de pârâta persoană răspunzătoare, Secţia jurisdicţională a reţinut că unitatea s-a aflat în incapacitate de plată astfel că nu poate fi reţinută vinovăţia acesteia în legătură cunevirarea contribuţiei la fondul pentru pensia suplimentară.
Împotriva soluţiei de admitere a recursului jurisdicţional declarat de pârâtaa formulat recurs procurorul general financiar susţinând că Secţia jurisdicţională, exonerând-o de plata sumelor respective, adat o hotărârelipsită de temei legal şi fără suportprobator.
Intimata D.G. a depus întâmpinare şi a cerut respingerea recursului, susţinând că operaţiunea contabilă de reţinere a contribuţiei la fondul pentru pensia suplimentară afost doar o înregistrare scriptică, iar nevirarea sumelor astfel înregistrate s-a datorat lipsei de lichidităţi în care s-a aflat unitatea, ceea ce nu-i poate fi reţinută ca o faptă culpabilă.
Recursul este întemeiat.
Potrivit prevederilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat şiasistenţa socială, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data respectivă, toţi salariaţii din sistemul asigurărilor sociale de stat sunt obligaţi să contribuie la constituirea fondului special pentru pensie suplimentară, iar potrivit prevederilor OUG nr. 31/1998 această contribuţie se calculează, se reţine şi se virează la acest fond special odată cu plata drepturilor salariale.
În conformitate cu prevederile art. 13 din OGnr. 11/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data respectivă, nevirarea de către plătitori a obligaţiilor bugetare calculate şi reţinute la sursă se sancţionează cu majorări de întârziere şi penalităţi.
În privinţa intimatei-recurente D.G. este stabilit că aceasta a deţinut, înperioada respectivă, funcţia de contabil şef al S.C. „Agromec Biharia" SA, fiind obligată prin atribuţiile se serviciu să determine, să evidenţieze, să reţină şi să vireze, între altele, contribuţiile salariaţilor la fondul special pentrupensie suplimentară.
De asemenea, este stabilit că aceasta,în perioada supusă controlului, fie nu a reţinut contribuţia respectivă, fie a reţinut-o dar nu avirat-o la fondul special pentru pensie suplimentară, încălcând prevederile legale de mai sus, precum şi pe cele ale Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi ale regulamentului de aplicare a acesteia, în vigoare la acea dată.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut Colegiul Jurisdicţional şi răspunderea intimatei-recurente, obligând-o la plata sumelor arătate.
Motivarea Secţiei jurisdicţionale, cum că unitatea controlată s-ar fi aflat în incapacitate de plată, situaţie care ar exonera-o pe intimata-recurentă de răspunderea civilă delictuală, este lipsită de orice suport probatoriu.
Dimpotrivă, din probele cauzei rezultă în modneechivoc că unitatea a achitat drepturile salariale datorate în perioada respectivă,situaţie în care intimata-reclamantă, potrivit prevederilor legale arătate, era obligată să reţină la sursă contribuţiile salariaţilor la fondul special pentru pensie suplimentară şi să le virezela acest fond special.
În concluzie, recursul procurorului general financiar este întemeiat şi va fi admis, Decizia atacată va fi casată în ceea ce priveşte exonerarea de răspundere a intimatei-recurente D.G. cu consecinţa respingerii recursului jurisdicţional formulat de aceasta şi menţinerii dispoziţiilor sentinţei nr. 3 din 17 ianuarie 2001 pronunţată de Colegiul Jurisdicţional din cadrul Camerei de Conturi Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva deciziei nr. 165 din 27 martie 2001 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată şi pe fond, respinge recursul jurisdicţional declarat de D.G. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 262/2001. Contencios. Anulare ordin Ministerul... | ICCJ. Decizia nr. 558/2001. Contencios.. Contestaţie în anulare → |
|---|
