CSJ. Decizia nr. 733/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.733
Dosar nr.3175/2001
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa împotriva sentinţei civile nr.151/CA din 9 iulie 2001 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: Ministerul Finanţelor Publice prin consilierul juridic V.C.S., SC „Şantierul Naval" SA Constanţa reprezentată de avocatul Z.V. şi C.N.M. „Petromin" SA Constanţa reprezentată de avocatul P.A.
Procedura completă.
Din punctul de vedere al completului de judecată se apreciazăcă nu mai este nevoie de ataşarea dosarului nr.8684/2000 al Secţiei comerciale a Curţii Supreme de Justiţie.
În prealabil, avocatul Z.V. a ridicat excepţia că nu s-a făcut dovadaîmputernicirii Direcţiei Generale a Finanţelor PubliceConstanţa de a declara recurs în numele Ministerului Finanţelor Publice, că la instanţa de fond Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa nu a figurat ca parte ci numai Ministerul Finanţelor Publice şi în recurs delegarea acesteia s-a făcut pe un formulartipizat.
A mai susţinut că în delegaţia tipizată se împuterniceşte Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa în baza Ordinului nr.590/1993 şi HG nr.447/1997, ambele acte fiind abrogate la data delegării deci nu se putea face o reprezentare legală şi că recursul este semnat de reprezentanţii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa şi nu pentru Ministerul Finanţelor Publice ci în nume propriu, astfel că recursul este declarat de o persoană care nu justifică calitatea procesuală.
Consilierul juridic V.C.S. a invocat textul Constituţiei şi legile de organizare şi funcţionare ale Guvernului României şi Ministerelor şi a solicitat respingerea excepţiei.
Avocatul P.A. a solicitat respingereaexcepţiei, întrucât recursul este declarat în numele Ministerului Finanţelor Publice.
Curtea, respinge excepţia invocată, întrucât reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa este corectă.
Pe fond, consilierul juridic V.C.S. şi avocatul P.A., având pe rând cuvântul au susţinut recursul şi au solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
Avocatul Z.V. a pus concluzii de respingere a recursului invocând pevederile art.11 din Legea nr.146/1997.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 august 2001, la Curtea de Apel Constanţa, Ministerul Finanţelor – DirecţiaGenerală a Finanţelor Publice Constanţa a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.151 din 9 iulie 2001 pronunţatăde Curtea de Apel Constanţa, solicitând casarea hotărârii pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a precizat că „Şantierul Naval" SA Constanţa datorează taxa de timbru dispusă de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul nr.8684/2000 – Secţia comercială respectiv suma de 726.606.994 lei, neputându-se reţine susţinerea contestatoarei(SC „Şantierul Naval" SA Constanţa) că ar datora taxa judiciară de timbru în sumă de 44.173.200 lei adică ½ din suma de 88.335.400 lei ce reprezintă taxa judiciară de timbruachitată de reclamantă la fond şi pusă în sarcina pârâtei ca şi cheltuielile de judecată.
De precizatcă în cauză Curtea Supremă de Justiţie – Secţia comercială, prin citaţia în dosarul nr.8684/2000 a pus în vedere pârâtei recurente (Şantierul Naval SA Constanţa) să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 726.606.994 lei pentru termenul din 12 martie 2001 reţinându-se că recursul promovat de Şantierul Naval SA Constanţa este o acţiune în pretenţii având ca obiect suma de 6.053.309,44 USD. Pentru stabilirea taxei de timbru s-au invocat dispoziţiile HG nr.155 din 29 aprilie 1997 – art.1 – faţă de speţa dedusă judecăţii privind efectuarea şi reflectarea în contabilitate a operaţiunilor învalută, taxa judiciară de timbru calculându-se la pretenţiile deduse judecăţii.
S.C. „Şantierul Naval" SA Constanţa România a formulatîntâmpinare împotriva recursului declarat de Direcţia Finanţelor Publice Constanţa solicitând a se constata că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa nu are calitate procesuală activă în cauză,nerecunoscândreprezentarea dată de Ministerul Finanţelor D.G.F.P. Constanţa nr.583845 din 1 august 2001 pentru că nu le-a fost comunicată.
S-amai susţinut că recursul nu a fost motivat conform art.3041 Cod procedură civilă de aceea solicită a se considera că de fapt nu afost motivat şi ca atare se cere a fi respins.
La fila 34 din dosarul nr.3175/2001 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, CNM „Petromin" SA a formulat cerere de intervenţie în interesul Ministerului Finanţelor în baza art.49 Cod procedură civilă prin care se cere a se constata că, cererea Şantierului Naval Constanţa împotriva stabilirii taxeide timbru (puse în vedere prin citaţie la 19 martie 2001) a fost înregistrată la 6 aprilie 2001 peste termenul de 15 zile prevăzut deart.29 din Ordinul nr.760/C din 22 aprilie 1999 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1999.
Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiţie – Secţia contencios administrativ reţine că prinsentinţa civilă nr.151 din 9 iulie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ s-a admis contestaţia formulată de reclamanta SC „Şentierul Naval" SAConstanţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Bucureşti – DirecţiaGenerală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti.
Ca atare s-a anulat Decizia nr.752 din 23 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, stabilindu-se că taxa de timbru datorată de contestatoare în dosarul nr.8684/2000 aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie – Secţia comercială este de 44.173.200 lei.
S-a reţinut că la 11 noiembrie 1993 CNM „Petromin" SA Constanţa a chemat în judecată Şantierul Naval Constanţa, solicitând obligarea acestei societăţi la plata sumei de7.460.000 USD, cerere ce a fost timbrată cu 88.335.400 lei.
Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr.151 din 31 decembrie 1998 a admis în parte acţiunea formulată de CNM „Petromin" SA şi a obligat SC „Şantierul Naval" SA Constanţa, la plata sumei de 6.053.309,44 USD, reprezentând cheltuieli de reparaţii efectuate (neachitate de SC „Şantierul Naval" SA Constanţa) şi 88.345.400 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr.70/2000 a Curţii de Apel Constanţa, s-a respins apelul contestatoarei SC „Şantierul Naval" SA Constanţa, recursul său fiind înregistrat sub nr.8684/2000 la Curtea Supremă de Justiţie – Secţia comercială. Această instanţă (Curtea Supremă de Justiţie) apus în vedere SC „Şantierul Naval" SA Constanţa să achite taxa de timbru în cuantum de 726.606.994 lei sumă ce rezultă prin raportarea celei de 6.053.309,44 USD la cursul B.N.R. leu-dolar de la dataintroducerii cererii de recurs.
Prin Decizia nr.752 din 23 mai 2001 Ministerul Finanţelor a respinscontestaţia Şantierului Naval Constanţa, susţinând că sunt aplicabile prevederile HG nr.155 din 29 aprilie 1997 privind efectuarea şi reflectarea în contabilitate aoperaţiunilor valutare care menţionează că „cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor este aşa cum este prevăzut la pct.76 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr.82/1991 aprobat prin HG nr.704/1993, cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de B.N.R. în ziua precedentă".
Prin Decizia Ministerului Finanţelor s-a mai reţinut că prevederile art.1 alin.2 din HG nr.155/1997 sunt aplicabile tuturor utilizatorilor de schimb valutar inclusiv societăţilor comerciale cât şi instanţelor de judecată.
Curtea de Apel Constanţa reţinând că în cauzănu se aplică HG nr.155/1997 ci art.2 din Legea nr.146/1997 a stabilit că SC „Şantierul Naval" SA Constanţa contestând în totalitate pretenţiile CNM „Petromin" SA Constanţa datorează 50% din cea achitată de această societate la instanţa de fond.
Sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică.
Este de reţinut că instanţa comercială a Curţii Supreme de Justiţiea stabilit că intimata pârâtă Şantierul Naval Constanţa datorează ca taxă de timbru în recursul declarat suma de726.606.994 lei,sumă corect stabilită în raport de dispoziţiile speciale ale HG nr.155 din 29 aprilie 1997, pretenţiile reclamantei împotriva debitoarei taxei de timbru în discuţie fiind în valută 7.460.000 USD şi contestate în totalitate de Şantierul Naval Constanţa.
A se proceda astfel ar însemna o pierdere ilegală a diferenţei de taxă de timbru până la concurenţa sumei de 44.173.200 lei cât a reţinut Curtea de Apel Constanţa, cu încălcarea art.1 alin.2 din HG nr.155 din 29 aprilie 1997, în favoarea debitorului taxei de timbru Şantierul Naval Constanţa chemat în judecată de CNM „Petromin" SA întrucât nu a plătit cheltuielile dereparaţii plus penalităţi aferente.
Actul administrativ atacat respectiv Decizia nr.752 din 23 mai 2001 al Ministerului Finanţelor este corect astfel încât în mod greşit Curtea de Apel Constanţa l-a considerat abuziv.
Cât priveşte lipsa de calitate procesuală activă a recurentei în cauză Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa pentru Ministerul Finanţelor esteinfirmată de mandatul aflat la fila 9 dosar Curtea Supremă de Justiţie, necomunicarea acestuia intimatului Şantierul Naval Constanţa,neafectând valabilitatea juridică a actului în discuţie.
Susţinerea intimatului Şantierul Naval Constanţa, din întâmpinarea depusă în cauză în sensul că recursul declarat nu ar fi motivat în condiţiile art.304 Cod procedură civilă este infirmată de recursul declarat care aprecizat în fapt şi în drept de ce susţine că sentinţa atacată este nelegală.
Aşa fiind, recursul declarat în cauză ca şi cererea de intervenţie în interesul recurentului urmează a fi admise şi ca o consecinţă se va respinge contestaţia Şantierului Naval Constanţa, actul administrativ atacat (Decizia nr.752 din 23 mai 2001 al Ministerului Finanţelor ) fiind legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa împotriva sentinţei civile nr.151/CA din 9 iulie 2001 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ, precum şi cererea de intervenţie în interesul recurentei formulată de CNM „Petromin" SA Constanţa.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge contestaţia.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 700/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 752/2001. Contencios → |
|---|
