CSJ. Decizia nr. 752/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.752
Dosar nr.917/2001
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva sentinţei civile nr.1495 din 31 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit: recurentul-pârât Municipiul Bucureşti prin primarul general; intimatul-reclamant prefectul Municipiului Bucureşti şi intimatul-pârât Consiliul General al municipiului Bucureşti.
Procedura completă.
S-a referit de către magistratul asistent că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 19 iulie 2000 reclamantul prefectul Municipiului Bucureşti a solicitat anularea Hotărârii nr.174 din 15 iunie 2000 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Instanţa investită, prin sentinţa civilă nr.1495 din 31 octombrie 2000, a admis acţiunea şi a anulat ca nelegal actul atacat.
În motivarea soluţiei date, prima instanţă a constatat că nu există concordanţă între conţinutul hotărârii – art.1-3 şi anexa 1 la hotărâre, nefiind individualizate care terenuri aparţin domeniului public şi care aparţin domeniului privat. De asemenea, nu s-a făcut dovada că hotărârea adoptată are la bază rapoartele de specialitate ale compartimentuluide resort şi avizul de specialitate al Consiliului, conform art.31 din Legea nr.69/1991 şi a Hotărârii Guvernului nr.103/1992.
Sentinţa a fost recurată de Primăria Municipiului Bucureşti.
Prin motivele de casare se învederează că hotărârea atacată a fost emisă pentru adoptarea unor planuri Urbanistice de Detaliu (P.U.D.), care stabilesc condiţiile de amplasare şi funcţionare pe un anumit teren a uneia sau mai multor construcţii. În cadrul P.U.D.-urilor seinclud date privitoare la dimensionarea, funcţionalitatea şi aspectul arhitectural al construcţiilor prevăzute, precum şi determinarea mărimii şi a limitelor zonei studiate, ce stau la baza întocmirii documentaţiilor pentru obţinerea autorizaţiei de construire.
În mod greşit – motivează recurenta – se consideră că anexa ar trebui să cuprindă defalcarea terenurilor în domeniul privat şi domeniul public, anexa cuprinzând un tabel în care sunt menţionate denumirea lucrărilor, funcţiunea şi avizele, iar nu P.U.D.-ul în totalitatea sa, celelalte precizări – natura proprietăţii, rapoartele comisiilor de specialitate, avizele şi acordurile cerute de lege – fiind cuprinse în planul urbanistic de detaliu.
Recursul este nefondat.
După cum a rezultat din expunerea rezumativă, prin hotărârea atacată se prevedem la articolul 1, aprobarea planurilor urbanistice de detaliu, conform anexei la hotărâre, iar prin art.3 se enunţă, generic, că „terenurile din anexă sunt în domeniul privat sau public".
În anexa la hotărâre nu se specifică individualizat, însă, care dintre terenurile indicate în anexă, pentru care s-au aprobat planurile urbanistice de detaliu, aparţin domeniului privat şi care aparţin domeniului public.
În acest fel se încalcă tehnica legislativă în redactarea actului, lăsându-se loc unei interpretări echivoce a acestuia, dat fiind că însăşi norma cu caracter dispozitiv este echivocă şi fără trimitere determinată, confuzia posibilă fiind cu atât mai gravă cu cât este vorba de două categorii de terenuri cu un regim juridic total distinct.
De asemenea, faptul că în anexă se dau ca elemente de identificare a P.U.D.-urilor numai numerele a două categorii de avize, poate crea unele situaţii ambigue cu privire la identitatea şi integritatea însăşi a dosarului P.U.D., unele elemente de detaliu din planurile respective putând fi ulterior modificate, fără a se mai parcurge filiera administrativă impusă de normativele legale.
În plus, se constată că membrii consiliului nu au fost confruntaţi,atunci când li s-a supus actul spre aprobare, cu totalitatea componentelor lui, aşadar şi cu dosarul fiecărei lucrări în parte conţinând toate elementele de identificare şi control al acestora.
Faţă de considerentele mai sus expuse, motivele de casarese vădesc nefondate, astfel că recursul urmează a fi respins,menţinându-sesoluţiapronunţatădeprimainstanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva sentinţei civile nr.1495 din 31 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, ca neîntemeiat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 733/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 754/2001. Contencios → |
|---|
