CSJ. Decizia nr. 858/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.858
Dosar nr. 1279/2001
Şedinţa publică din 4 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr.13 din 31 ianuarie 2001 aCurţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii pârâţiDirecţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice ambii reprezentaţi de consilierul juridic E.B., precum şi intimata reclamantă SC „A" SAreprezentată de consilierul juridic T.M. şi avocatul V.T., lipsind intimata pârâtă Administraţia Financiară Suceava.
Procedura completă.
Consilierul juridic E.B. a solicitat admiterearecursuluipentru motivele invocate în scris la dosar, casarea sentinţei atacate şi în fond respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
Consilierul juridic T.M. şi avocatul V.T., luând pe rând cuvântul au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că societatea reclamantă nu datorează majorări de întârziere. Totodată, au solicitat cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr.6633/2000,reclamanta SC „A" SAîncontradictoriu cu Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Administraţia Financiară Suceava, ca prin sentinţă să se anuleze Decizia nr.1278 din 26 septembrie 2000 a Ministerului Finanţelor, Decizia nr.35 din 20 iulie 2000 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava, hotărârea nr.45 din 26 iunie 2000 a Administraţiei FinanciareSuceava şi procesul verbal nr.18988 din16 iunie 2000 a Administraţiei Financiare Suceava.
În sarcina reclamantei s-au stabilit majorări deîntârziere în sumă de 9.796.687.637 lei dincare 4.221.439.667 lei majorări de întârziere pentru impozitul pe profit rezultat din profitulestimativ al anului 1999 şi cel definitiv al anului 1999 şi neachitat până la depunerea bilanţului pe anul 1999.
Reclamanta a susţinut că potrivit art.4 alin.1 şi 2, art.15 alineantul 1 din OUG nr.163/2000 este scutită de plata majorărilor de întârziere întrucât aachitat impozitul pe profit înainte de31 octombrie 2000.
Prin sentinţa nr.13 din 31 ianuarie 2001, s-a admis acţiunea. S-a desfiinţat Decizia nr.1278 din 26 septembrie 2000 a Ministerului Finanţelor Publice, Decizia nr.35 din 20 iulie 2000 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava şi hotărârea nr.45 din 26 iunie 2000 a Administraţiei Financiare şi Trezoreria municipiului Suceava şi în fond s-a admis plângerea formulatăîmpotriva procesului verbal nr.18988 din 16 iunie 2000 a Administraţiei Financiarea municipiului Suceava, în sensul anulării majorărilor deîntârziere de 4.221.439.667 lei calculate la diferenţa dintre impozitul pe profit estimativ şi cel definitiv stabilit pe baza bilanţului pe anul 1999 perioada 25 ianuarie 2000 – 13 aprilie 2000.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 168.857.586 lei cheltuieli de judecată reclamantei.
Pentru a pronunţa astfel, instanţaa avut în vedere:
Prin procesul verbal citat i s-a stabilit reclamantei plata sumei de 4.221.439.667 lei, majorări de întârziere aferenteimpozitului pe profit pentru anul 1999, pe perioada 25 ianuarie 2000 – 13 aprilie 2000, în baza art.15 alin.3 din Ordonanţa Guvernului nr.70/1994.
Conform dispoziţiilor OUG nr.163 din 13 octombrie 2000 art.4 alineatul 1 şi 2, în cazul achitării impozitelor, taxelor şi altor venituri alebugetului de stat achitate până la 31 octombrie 2000, operează scutirea de plata majorărilor de întârziere.
Reclamanta potrivit dispoziţiilor art.15 din aceeaşi ordonanţă a depus la Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava situaţia majorărilor de întârziere la 19 octombrie 2000 – ca atare la acea dată impozitul pe profit era achitat, astfel că nu mai datora majorările de întârziere în sumă de 4.221.439.667 lei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Suceava în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o astfel:
Instanţa a depăşit atribuţiile conferite prin lege întrucât conform Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr.163/2000 aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.1396 din 23 octombrie 2000, punctul 14 se menţionează că organele abilitate de Ministerul Finanţelor vor încheia acte de control pentru constatarea sumelor reprezentând majorări de întârziere scutite sau reduse în conformitate cu prevederile ordonanţei, ce pot fi atacate conform dispoziţiilor legale.
Instanţa s-a usbstituit în drepturi organelor de control din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Mai mult potrivit punctului 1.2 alin.2 din Normele citate, majorările de întârziere achitate prin plata voluntară sau prin executare silită până la data de 19 octombrie 2000 nu se restituie şi nu se completează.
Prin acţiunea formulată reclamantanu a solicitat instanţei să constate dacă majorările de întârziere datorate se încadrează sau nu în art.4 din OUG nr.163/2000, astfel că pronunţându-se, instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Instanţa de judecată nu şi-a depăşit competenţa materială şi nu s-a substituit organelor abilitate de Ministerul Finanţelor Publice, întrucât a soluţionatcontestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei nr.1278 din 26 septembrie 2000 a Ministerului Finanţelor Publice – Departamentul politica impozitelor şi administrarea veniturilor – Direcţia Generală de Soluţionarea plângerilor – conform art.9 din Legea nr.105/1997.
Organele de control ale Ministerului Finanţelor Publice şi-au exercitat atribuţiunile,reclamanta a fost obligată la plata majorărilor de întârziere, măsură menţinută în cadrul procedurii prealabilă administrativ-jurisdicţională.
Intimata a depus situaţia majorărilor de întârziere la Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava la 19 octombrie 2000, la acea dată fiindachitat impozitul pe profit.
Susţinerea recurentei în sensul că majorările de întârziere au fost achitate până la 19 octombrie 2000 şi ca atare conform Normelor metodologice citate nu se pot restitui sau compensa nu are suport legal atâta vreme cât la data indicată nu se viraseră ci s-a depus doar situaţiaacestora.
Cu referire la faptul că instanţa s-ar fi pronunţat cu referire la încadrarea majorărilor de întârziere în art.4 OUG nr.163/2000, lucru ce nu s-a cerut de reclamantă este nereal atâta vreme cât obiectul contestaţiei l-a format tocmai calculul majorărilor de întârziere în cuantum de 4.221.439.667 lei pe care nu le datora.
De altfel, în răspunsul la întâmpinarea depusă la instanţa de fond – fila 30 dosar, intimata argumentează scutirea de plata majorărilor de întârziere menţionate mai sus în temeiul OUG nr.163 intrată în vigoare la 19 octombrie 2000, articolul 4 alineatul 1 şi 2 precumşi art.15 alineatul 1 din aceeaşi ordonanţă.
De altfel, soluţionarea în drepta situaţiilor invocate cu ocazia judecării cauzelor revine instanţelor de judecată.
Constatându-se că recursul este nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr.13 din 31 ianuarie 2001 aCurţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 873/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 796/2001. Contencios → |
|---|
