CSJ. Decizia nr. 796/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.796
Dosar nr.2087/2001
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Z.E. împotriva sentinţei civile nr.427 din 5 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant Z.E., personal. Au lipsit intimatele-pârâte Primăria Municipiului Bucureşti şi Primăria Sectorului 2, Bucureşti.
Procedura completă.
Recurentul-reclamant Z.E. a susţinut şi dezvoltat motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii şi al obligării pârâţilor la eliberarea celor două acte administrative atacate, şi anume, certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie provizorie pentru o baterie de cinci garaje aferente blocului în care îşi are domiciliul reclamantul.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.427 pronunţată la data de 05 aprilie 2001 în dosar nr.229/2001, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ a respins acţiunea formulată de reclamnantul Z.E. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, prin care solicitase să se constate refuzul nejustificat de rezolvare a cererii înregistrate la data de 01 iulie 1996 având ca obiect eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie provizorie pentru o baterie de cinci garaje aferente blocului de locuinţe nr.221 din str. Cristescu Dima, pentru automobilele proprietate personală.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În cererea iniţială, reclamantul a chemat în judecată atât Primăria Municipiului Bucureşti, cât şi Primăria Sectorului 2 Bucureşti, susţinând că s-a adresat cu cerere la data de 11 iulie 1996, făcând ulterior numeroase demersuri pentru obţinerea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construcţie a garajelor respective, dar cererea sa a fost soluţionată nefavorabil, iar adresele nr.260/ 25 iulie 2000 şi, respectiv, nr.32663/ 18 august 2000 reprezintă un refuz nejustificat de rezolvare a cererii sale.
La data de 13 martie 2001, la cererea Primăriei Sectorului 2 Bucureşti, Curtea de apel a admis excepţia ridicată şi a constatat că această autoritate publică nu are calitate procesuală pasivă în raport cu prevederile art.4 din Legea nr.50/1991, dispunând scoaterea acesteia din cauză.
În motivarea soluţiei de respingere a acţiunii faţă de Primăria Municipiului Bucureşti, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că din moment ce Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prinhotărârea nr.160/2000, a dispus suspendarea pe o perioadă de un an a aprobării construcţiilor provizorii amplasate pe domeniul public al municipiului, răspunsul trimis reclamantului cu adresele nr.260/ 25 iulie 2000 şi nr.32663/ 18 august 2000 de către Primăria Municipiului Bucureşti, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul prevederilor art.1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul susţinând, în esenţă, că instanţa a procedat în mod greşit acceptând punctul de vedere al Primăriei Municipiului Bucureşti.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că, potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative dea-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru recunoaşterea dreptului pretins.
Deci, din interpretarea prevederilor legale de mai sus, rezultăcă trebuie să existe un refuz nejustificat, abuziv, al autorităţii administrative căreia persoana i-a adresat o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că, din adresele nr.32663/ 18.08.2000 a Primăriei Sectorului 2 Bucureştişi, respectiv, nr.260/ 25.07.2000 şi nr.76386/2000 ale Primăriei Municipiului Bucureşti, rezultă că cererea reclamantului nu a putut fi rezolvată favorabil ca urmare a faptului că, prin hotărârea nr.160/2000 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe terenurile care formează domeniul public al municipiului nu se mai aprobă consutrucţii provizorii.
Astfel fiind, în mod corect a reţinut Curtea de apel că rezolvarea nefavorabilă a unei cereri nu poate fi echivalată cu un refuz nejustificat, din moment ce soluţia dată cererii a avut ca temei o hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, organul deliberativ al administraţiei publice a municipiului Bucureşti.
Având în vedere aceste considerente, rezultă că recursul este nefondat, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Z.E. împotriva sentinţei civile nr.427 din 5 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 858/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 798/2001. Contencios → |
|---|
