CSJ. Decizia nr. 899/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.899
Dosar nr.3091/2001
Şedinţa publică din 6 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Galaţi în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor împotriva sentinţei civile nr.80 din 11 mai 2001 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentele-pârâte Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Galaţi şi Direcţia Generală a Vămilor, ambele prin consilierul juridic C.A. precum şi intimata-reclamantă SC „Cortina Impex" SRL Brăila reprezentată de avocatul R.F.
Procedura completă.
Consilierul juridic C.A. a susţinut recursul, solicitând admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
Avocata R.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.80 pronunţată la data de 11 mai 2001 în dosarul nr.1662/2001, Curtea de ApelGalaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis contestaţia formulată de reclamanta SC „C.I." SRL Brăila şi a anulat Decizia nr.2480/ 10.10.2000 emisă de Direcţia Generală a Vămilor, procesul-verbal nr.59 din 30.03.2000, actele de constatare nr.57-58 şi nr.59-63 din 05.04.2000, pentru penalităţile în sumă de 106.129.500 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea adresată instanţei de contencios, societatea comercială reclamantă a cerut anularea actelor administrative prin care a fost obligată să plătească la bugetul statutul suma de 221.733.523 lei, reprezentând: 32.988.081 lei taxe vamale, 59.097.402 lei TVA şi 106.129.509 lei penalităţi de întârziere, susţinând că nu datorează aceste obligaţii fiscale pentru că nu i-au fost aduse la cunoştinţă de către organele vamale la data efectuării importului şi întocmirii declaraţiilor vamale de import.
În considerentele soluţiei instanţa reţine că potrivit Legii nr.36/1999 reclamanta era obligată să plătească taxe vamale, T.V.A. şi comision vamal pentru importul din data de 08.03.1999, iarautorităţile vamale erau obligate să verifice valoarea acestora, ceea ce nu au făcut, astfel că s-au aflat în culpă, ceea ce nu justifică obligarea societăţii comerciale la plata penalităţilor.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Direcţia Regională Vamală Galaţi, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, criticând-o sub următoarele aspecte:
- deşi suma datorată de societatea comercială provenea din două situaţii diferite, instanţa se referă în hotărâre doar la facilităţile fiscale abrogate prin Legea nr.36/1999, hotărârea fiind nemotivată;
- deşi, reţine că reclamanta datora taxele vamale şi TVA pentru importul respectiv, a ignorat prevederile art.13 din OG nr.11/1996 şi a exonerat-o de plata penalităţilor.
Recursul este întemeiat, hotărârea nefiind motivată potrivit legii.
Potrivit prevederilor art.261 alin.(1) pct.5 din Codul de procedură civilă, care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor judecătoreşti, instanţa este datoare să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea şi a ajuns la soluţia adoptată.
Această dispoziţie legală a fost edictată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioaresă-şi exercite controlul judiciar.
Or, în cauză, considerentele hotărârii sunt confuze, contradictorii şi lacunare, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
Astfel, instanţa s-a aflat într-o stare de confuzie cu privire la actele care au fost contestate, dispunând şi anularea actelor de constatare nr. 59-63 încheiate la data de 05.04.2000, deşi acestea nu fuseseră contestate, pentru că organele vamale stabiliseră sume care urmau să fie restituite societăţii comerciale (f.16-20).
Pe de altă parte, în privinţa actelor de constatare nr.57 şi 58 din 05.04.2000, instanţa de fond nu a sesizat că acestea se refereau la două situaţii diferite şi la două temeiuri juridice diferite, rezumându-se să se refere tangenţial doar la primul act, făcând o simplă trimitere la Legea nr.36/1999 privind bugetul de stat pe anul respectiv.
Astfel fiind, Curtea va admite recursul de faţă, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, care va cerceta şi celelalte motive invocate, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Galaţi în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor împotriva Sentinţei civile nr.80 din 11 mai 2001 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 819/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 900/2001. Contencios → |
|---|
