CSJ. Decizia nr. 900/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.900
Dosar nr.3236/2001
Şedinţa publică din 6 martie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de S.A. împotriva sentinţei civile nr.978 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul reclamant S.A. repezentat de avocatul G.I.S. şi intimata pârâtă Administraţia Prezidenţială reprezentată de C.B.
Procedura completă.
Avocatul G.I.S. a susţinut recursul solicitând admiterea acestuia casarea sentinţei atacate şi în fond în baza art.95 din Legea nr.188/1999, anularea dispoziţiei de eliberare din funcţie şi pe cale de consecinţă reintegrarea în funcţia deţinută anterior.
Reprezentanta Administraţiei Prezidenţiale a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la 28 mai 2001, S.A. a chemat în judecată Administraţia Prezidenţială solicitând anularea deciziei privind încetarea raporturilor sale de muncă, emisă în temeiul OUGnr.1/2001 şi Legii nr.188/1999.
In motivarea acţiunii reclamantul a arătatcă a funcţionat în calitate de consilier categoria A, clasa I, grad 2, la Administraţia Prezidenţială până la data de 24 ianuarie 2001 când i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art.41 alin.2 din OUGnr.1/2001 şi art.93 din Legea privind Statutul funcţionarilor publici nr.188/1999, fără a i se comunica motivele de fapt şi de drept ale acestei măsuri.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.978 din 28 iunie 2001 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî în acest mod instanţa a reţinut, în esenţă, că măsura încetări raporturilor de muncă ale reclamantului cu Administraţia Prezidenţială este legală întrucât are ca temei prevederile art.41 alin.2 din OUGnr.1/2001 referitoare la retragerea încrederii Preşedintelui României, prevederi care se aplică şi personalului existent la data intrării în vigoare a ordonanţei.
Impotriva sentinţeireclamanta a declarat recurs susţinând că este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greşită a legii (art.309 pct.9 din Codul deprocedură civilă).
Se arată în acest sens că măsura încetării raporturilor de muncă este lovită de nulitate absolută fiindcă nu a fost luată printr-o decizie motivată iar, pe de altă parte, temeiul juridicinvocat – art.4 alin.2 din Legea nr.47/1994 – nu are suport probator, organizarea unui examen de atestare pe post nefiind dovedită.
Pe fondul cauzei, recurentul susţine că prima instanţă a dat o interpretare greşită dispoziţiilor Legii nr.188/1999 şi OUG nr.1/2001.
Recursul este nefondat.
Intr-adevăr, urmare modificării şi completării prin OUG nr.1/2001 a Legii nr.47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Preşedenţiei României, conducerea Administraţiei Prezidenţiale a luat măsurile corespunzătoare pentru aplicarea noilor dispoziţii.
Potrivit art.4 alin.2 din Lege, „Personalul prevăzut la alin.1 (alcătuit din persoane detaşate, la cererea Preşedintelui României, din ministere şi alte autorităţi publice, precum şi din persoane încadrate direct pe funcţiilesau posturilepecareurmeazăsăleîndeplineascăpoate fi încadrat numai pe baza încrederii acordată de Preşedintele României şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate stabilit prin regulamentul prevăzut la art.2 . Retragereaîncrederii are ca efect revocarea încadrării precum şi încetarea detaşării, eliberarea sau destituirea din funcţie, ori desfacerea contractului de muncă, după caz".
Art.2 din OUG nr.1/2001 precizează că prevederile menţionate „se aplică şi personalului existent la Administraţia Prezidenţială în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonaţe de urgenţă, pe baza unui examen de atestare pe post".
Or, prin Memorandumul din 9 ianuarie 2001 s-a stabilit modalitatea atestării pe post a angajaţilor instituţiei în cauză, iar recurentul reclamant nu a promovat examinarea, fapt rezultat din procesul verbal aflat la fila 22 dosar.
In consecinţă, nemaibeneficiind de încrederea Preşedintelui României, în mod legal s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale recurentului cu Administraţia Prezidenţială cum corect a constatat şi instanţa de fond.
Faţă de cele expuse recursul este neîntemeiat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.A. împotriva sentinţei civile nr.978 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 899/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 901/2001. Contencios → |
|---|
