CSJ. Decizia nr. 901/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.901
Dosar nr.3237/2001
Şedinţa publică din 6 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de D.N. împotriva sentinţei civile nr.980 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă D.N. reprezentată de avocatul G.I.S. şi intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială prin consilierul juridic C.B.
Procedura completă.
Avocatul G.I.S. a susţinut recursul solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris.
Consilierul juridic C.B. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.N. a chemat în judecată Administraţia Prezidenţială solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta şi pe calea contenciosului administrativ, să se dispună anularea măsurii desfacerii contractului individual de muncă comunicată la data de 23 ianuarie 2001, ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a fost salariata Administraţiei Prezidenţiale în funcţia de consilier categoria A, cls.I, gradul 2, iar la data de 23 ianuarie 2001 i s-a comunicat că începând cu data de 24 ianuarie 2001 i se desface contractul de muncă în baza art.4 indice 1 alin.2 din OUG nr.1/2001, respectiv retragerea încrederii, şi a art.92 lit.a din Legea nr.188/1999, adică pe motivul incompatibilităţii cu calitatea de funcţionar public.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.980 din 28 iunie 2001 a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, că măsura încetării raporturilor de muncă ale reclamantei cu Administraţia Prezidenţială este legală întrucât are ca temei prevederile art.41 alin.2 din OUG nr.1/2001 referitoare la retragerea încrederii Preşedintelui României, prevederi care se aplică şi personalului existent la data intrării în vigoare a ordonanţei.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs recurenta D.N., susţinând că este lipsită de temei legal, dată cu aplicarea greşită a legii (art.309 pct.9 din Codul de procedură civilă).
Astfel, s-a arătat că măsura încetării raporturilor de muncă este lovită de nulitate absolută, întrucât nu a fost luată printr-o decizie motivată, iar pe de altă parte, temeiul juridic invocat – art.4 alin.2 din Legea nr.47/1994 – nu are suport probator, organizarea unui examen de atestare pe post nefiind dovedită.
Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că prima instanţă a dat o interpretare greşită dispoziţiilor Legii nr.188/1999 şi OUG nr.1/2001.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, urmare modificării şi completării OUG nr.1/2001,a Legii nr.47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Preşedinţiei României, conducerea Administraţiei Prezidenţiale a luat măsurile corespunzătoare pentru aplicarea noilor dispoziţii.
Potrivit art.4 alin.2 din lege, „Personalul prevăzut la alin.1 (alcătuit din persoane detaşate, la cererea Preşedintelui României, din ministere şi alte autorităţi publice, precum şi din persoane încadrate direct pe funcţiile sau posturile pe care urmează să le îndeplinească) poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordată de Preşedintele României şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate stabilit prin regulamentul prevăzut la art.2 din aceeaşi lege.
Retragerea încrederii are ca efect revocarea încrederii, precum şi încetarea detaşării, eliberarea sau destituirea din funcţie, ori desfacerea contractului de muncă, după caz".
Art. 2 din OUG nr.1/2001 precizează că prevederile menţionate „se aplică şi personalului existent la Administraţia Prezidenţială în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pe baza unui examen de atestare pe post".
Or, prin Memorandumul din 9 ianuarie 2001 s-a stabilit modalitatea atestării pe post a angajaţilor instituţiei în cauză, iar recurenta-reclamantă nu a promovat examenul, fapt rezultat din procesul-verbal aflat la fila 19 din dosarul de fond.
În consecinţă, nemaibeneficiind de încrederea Preşedintelui României, în mod legal s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale recurentei cu Administraţia Prezidenţială, cum corect a constatat şi instanţa de fond.
Faţă de cele expuse, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.N. împotriva sentinţei civile nr.980 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 900/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 917/2001. Contencios → |
|---|
