CSJ. Decizia nr. 917/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.917
Dosar nr.4149/2001
Şedinţa publică din7 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de P.G.F.împotriva deciziei nr.444 din 2 octombrie 2001 aCurţii de Conturi a României – Secţia jurisdicţională.
La apelul nominals-au prezentat: P.G.F. personal şi asistată de avocatul V.I., N.M. personal şi M.C. personal şi asistat de avocatul O.Z., lipsind M.S., Comisia Naţională pentru ControlulActivităţii Nucleare şi Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
În prealabil, Curtea a pus în discuţie admisibilitatea criticilor 2 şi 3 din prezentul recurs, critici care nu au făcut obiectul analizei – Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
Avocatul V.I. a precizat că renunţă la aceste noi motive de recurs formulate şi pe fond a susţinut recursul şi a solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
Avocatul O.Z. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că nu se încadrează în dispoziţiile art.304 Cod procedură civilă şi a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 4.000.000 lei.
N.M. a pus concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul Jurisdicţional al Curţii de Conturi a României, prinsentinţa nr.27 din 7 mai 2001, a admis în parte, încheierea nr.86 din 12 septembrie 2000 şi în consecinţă:
-a obligat Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare la plata sumei de 26.969.885 lei, majorări de întârziere către bugetul de stat aferente sumei de 42.005.700 lei, reprezentând venituri legal cuvenite bugetului de stat,
-a obligat, în solidar, pe N.M. şi P.G.F. la plata sumei de 26.969.885 lei, despăgubiri civile către C.N.C.A.N. precum şi la dobânda de 35% ce urmează a se calcula asupra sumei de 26.969.885 lei, de la data naşterii prejudiciului (data plăţii majorărilor) până la plata integrală a sumei de 26.969.885 lei,
-a obligat C.N.C.A.N. la 4.300.707 lei majorări de întârziere către bugetul de stat aferente sumei de 230.575,5 mii lei.
A constatat virarea debitelor în sumă de 230.575,5 mii lei (asupra căreia s-au calculat majorări de întârziere) până la 31 octombrie 1999 (respectiv de la 18 ianuarie 1999, 16 aprilie 1999, 6 mai 1999 şi 14 mai 1999) şi opozabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.68/1999.
De asemenea, instanţa a scutit C.N.C.A.N. de la plata sumei de 4.300.707 lei, majorări de întârziere în temeiul art.6 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.68/199 şi în consecinţă a absolvit pe P.G.F. şi N.M. de plata despăgubirilor civile în aceleşi cuantum ce ar fi rezultat din plata majorărilor de întârziere.
A respins actul de sesizare faţă de P.G.F. şi N.M. în ce priveşte suma de 1.173.800 lei majorări de întârziere.
A respins actul de sesizare faţă de pârâţii M.C. şi M.S.
S-au luat măsuri asiguratorii asupra veniturilor şi bunurilor mobile şi imobile ale lui N.M. şi P.G.F.
Au mai fost obligate aceleaşi părţi şi la câte 100.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în urma controlului efectuat de Secţia de Control Ulterior I aCurţii de Conturi, pentru perioada anului 1999 la Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN), s-au constatat nereguli, astfel că prin încheierea 86 din 12 septembri 2000 s-a sesizat Colegiul Jurisdicţional al Curţii de Conturi în vederea stabilirii răspunderii juridice civile a lui N.M. şi P.G.F., şef serviciu financiar, respectiv director în cadrul C.N.C.A.N. pentru sumele de 27.902,1 mii lei, 4.300,7 mii lei şi 1.173,8 mii lei.
La 27 noiembrie 2000, în baza art.70 din Legea nr.94/1992, s-a dispusintroducerea în cauză în calitate de pârât alui M.C., iar la 12 martie 2001 a lui M.S.
Pentru aceştia doi, s-a reţinut că nu se fac vinovaţi de producerea vreunei pagube şi s-a respins actul desesizare în ceea ce-i priveşte.
Referitor la N.M. şi P.G.F. s-a reţinut că nu şi-au îndeplinit obligaţia de a întocmi „Fişa încasărilor extrabugetare" pe care să o predea serviciului financiar, iar atunci când au făcut-o nu au înregistrat această operaţiune, astfel că nevirarea la bugetul de stat a sumei de 42.500.700 lei, le este imputabilă.
În consecinţă, acestea au fost obligate la plata sumei de26.969.885 lei, despăgubiri civile către C.N.C.A.N., reprezentând majorările la care chiar C.N.C.A.N. a fost obligată, precum şi la dobânda aferentă.
În ce proveşte suma de 4.300.707 lei, majorări de întârziere calculate asupra sumei de 230.575,5 mii lei, s-a reţinut existenţa unor întârzieri în plata veniturilor cuvenite bugetului de stat şi existenţa obligaţiei de plată a majorărilor, însă urmare a aplicării prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.68/1999, cu consecinţa scutirii C.N.C.A.N. la plata majorărilor şi apârâtelor la plata despăgubirilorcivile în acelaşi cuantum ce ar fi rezultat din plata majorărilor de întârziere.
Privitor la 1.173.800 lei, majorări de întârziere calculate asupra sumei de 151,65 USD.
s-a reţinut că bugetul de stat nu a fost prejudiciat, astfel că s-a respins cererea ca pârâtele să fie obligate la plata ei.
Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr.444 din 2 octombrie 2001, a respins recursurile declarate de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi de P.G.F. şi N.M. şi aobligat recurentele la câte 100.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Considerândhotărârile netemeinice şi nelegale, P.G.F. a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui şi casarea hotărârilor iar în fond – respingerea actului de sesizare – încheierea nr.86 din 12 septembrie 2000 a S.C.U. I a Curţii de Conturi, ca netemeinic şi nelegal.
Se arată că vinovat de neîntocmirea fişelor încasărilor extrabugetare se face economistul M.C., introdus iniţial în cauză, dar scos de prima instanţă, soluţie menţinută şi de instanţa derecurs jurisdicţional, astfel că acesta trebuie să răspundă pentru producerea pagubei.
Prin aplicarea greşită a legii s-a considerat că suma de 1500 mii lei „nu se cuvenea la bugetul de stat fiind o taxă şi nu un tarif", diminuând majorările de întârziere corespunzător cu suma respectivă; fiind o taxă, acestea se cuvenea numai la bugetul de stat. Cum suma în cauză se consideră taxă şi a fost virată în termen se cuvenea scăderea penalizărilor aferente.
Dobânda trebuia stabilită nu de 35% pe an, ci de 30% pe an, corespunzătoare dobânziititlurilor de stat emise de Ministerul Finanţelor, la acea dată.
Recursul este nefondat.
Cu ocazia controlului efectuat în perioada 23 aprilie – 5 iunie 2000 de Secţia de Control Ulterior I a Curţii de Conturi, la C.N.C.A.N., au fost încheiate o serie de acte şi anume procesul-verbal din 7 iunie 2000, Raportul din 9 iunie 2000, acte care s-au finalizat prin încheierea nr. 86din12septembrie2000,princares-asesizatColegiulJurisdicţional – în vederea stabilirii răspunderii juridice cu privire la sumele virate cu întârziere la bugetul de stat.
Culpa în producerea pagubei constatate cade în sarcina lui P.G.F. şi N.M., pentru că acestea au încălcat, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în fişa postului, dispoziţiile înscrise în Legea nr.111/1996 şi Regulamentul detaxe şi tarife aprobat prin Ordinul C.N.C.A.N. nr.80/1998, Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 şi Legea nr.36/1999.
Culpa acestora, constă în neîntocmirea documentaţiei cu respectarea normelor legale, faptul că au manifestat inactivitate şi nu au datat documentaţia, astfel că nu s-a putut dovedi când M.L.C. aluat cunoştinţă de aceasta.
Dacă la Secţia jurisdicţională, recurenta de azi cerea a se constata că şi acesta se face vinovat de cauzarea prejudiciului, în această fază procesualăse susţine că numai lui îi revine vinovăţia în producerea prejudiciului.
Apărarea nu poate fi primită, întrucât cele trei situaţii deduse judecăţii, cu termen scadent la 27 septembrie 1999, 8 octombrie 1999 şi 26 noiembrie 1999 au fost întocmiteîn perioada cât M.C. (pag. 164, 172, 178) era salariat al Direcţiei generale de dezvoltare şi resurse (respectiv după 20 septembrie 1999) data când s-a reîncadrat, după satisfacerea stagiului militar.
Cum acesta nu lucra la contabilitate, în mod legal, s-a luat măsura respingerii sesizării în cel priveşte (de precizat că iniţial nu a figurat, el a fost introdus în proces la cererea recurentei).
Celelalte două motive de recurs (privitor la considerarea sumei de 1.500 mii lei drept taxă şi fiind virată în termen se impune scăderea penalităţilor şi necesitatea aplicării unei dobânzi de 30% pe an în loc de 35%) se constată că nu au fost cuprinse şi în motivele de casare din recursul jurisdicţional, situaţie care impune a nu fi avute în vedere.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la 4 milioane lei cheltuieli de judecată către M.C., cheltuielireprezentând onorariu de avocat, dovedit în actul existent la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.G.F. împotriva deciziei nr.444 din 2 octombrie 2001 aCurţii de Conturi a României – Secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Obligă recurenta la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către M.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 901/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 950/2001. Contencios → |
|---|
