Act administrativ atacabil conform Legii contenciosului administrativ. Condiţia procedurii prealabile a redamaţiei administrative. Caracter şi modalitate de exercitare
| Comentarii |
|
Este obligatorie, iar nu facultativă, condiţia efectuării unei reclamaţii administrative şi este îndeplinită chiar dacă a fost exercitată în cadrul unei audienţe la organul care a emis actul sau la organul ierarhic superior.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 123 din 18 ianuarie 2002)
- Extras -
Reclamantul C. I. a chemat în judecată Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bihor, şi a solicitat obligarea celei de a doua pârâte să-i acorde în continuare autorizaţia de a deţine şi folosi armă de vânătoare, nefiind întrunite prevederile legale pentru anularea acestui drept.
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 37 din 2 aprilie 2001, a respins acţiunea reţinând neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Reclamantul a declarat recurs, susţinând că, în audienţa din 11 august 2000, a prezentat şi un memoriu, dar pârâta recunoaşte numai faptul că în acea zi a venit pentru a i se comunica motivele pentru care i s-a retras dreptul de a folosi arma de vânătoare. Recurentul a mai susţinut că, faţă de dispoziţiile art. 21 din Constituţie procedura prealabilă prevăzută de lege devine facultativă.
Recursul este în parte fondat.
în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei societăţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Art. 5 din lege stabileşte drept o condiţie de admisibilitate a acţiunii efectuarea unei proceduri prealabile la autoritatea emitentă a actului sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente şi termenele în care se poate face sesizarea instanţei.
Este o procedură prealabilă obligatorie, a cărei raţiune constă în a obliga organul administrativ emitent să cerceteze permanent legalitatea şi oportunitatea actelor pe care le emite şi să revoce pe acelea care se adeveresc a nu fi în conformitate cu prevederile legale sau devin inoportune ori contrare intereselor persoanelor fizice sau juridice.
Invocarea art. 24 din Constituţie pentru a motiva că nu este necesară efectuarea procedurii prealabile este nepotrivită, fiindcă se omite a se menţiona dispoziţiile art. 48 din aceeaşi Constituţie, care precizează expres şi cu formă juridică egală că, drepturile persoanelor vătămate de o autoritate publică de a se adresa pentru a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei se exercită în condiţiile şi în limitele stabilite prin lege, adică Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
în speţă, prezentarea în audienţă a reclamantului la organul emitent al actului constituie îndeplinirea acestei proceduri, astfel că s-a admis recursul, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre soluţionare la aceeaşi instanţă.
| ← Asigurări sociale de sănătate. Contribuţii pentru fondul... | Contestaţie in anulare. Neîndeplinirea procedurii de citare... → |
|---|
