Acţiune în contencios administrativ. Decizie a D.G.M.P.S. de revocare a unui act administrativ-j urisdicţional. Ilegalitate. Admisibilitatea acţiunii
| Comentarii |
|
Hotărârile comisiilor înfiinţate în baza Decretului-lege nr. 118/1990 (privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată la 6 martie 1945, precum şi a celor deportate în străinătate), au un caracter jurisdicţional, dat fiind că soluţiile sunt adoptate în cadrul unei activităţi jurisdicţionale speciale.
în consecinţă, D. G.M.P.S. aveau posibilitatea, până la data de 14 iulie 1997, de a contesta la tribunale hotărârile pronunţate de comisii, în termen de 15 zile de la comunicare, dar nu şi dreptul de a le revoca pe calea revizuirii.
De aceea, dispoziţia dată de D. G.M.P.S. Mehedinţi care a dus la anularea drepturilor câştigate de recurentă prin Hotărârea nr. 153/1997 are un caracter retroactiv, încălcând dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Constituţie. Prin urmare, recursul trebuie admis şi pe fond va fi admisă şi acţiunea în contencios-administrativ împotriva deciziei de revocare a D. G.M.P.S.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 2681 din 17 septembrie 2001)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 152 din 4 februarie 1998, Comisia de aplicare a D.L. nr. 118/1990 din cadrul
D.G.M.P.S. Mehedinţi, la cererea lui M. P. din comuna Cujmir, judeţul Mehedinţi, în baza art. 3 alin. 1 din
D.L. nr. 118/1990, i-a acordat petiţionarei începând cu 21 ianuarie 1996, indemnizaţia de 974 lei lunar.
Prin decizia nr. 302 din 15 octombrie 1999, aceeaşi comisie, reţinând că petiţionara nu a fost strămutată, ci mutată în aceeaşi localitate, nu politic ci strategic a anulat hotărârea şi începând cu 1 septembrie 1999 încetează plata drepturilor.
Prin decizia nr. 97704 din 20 noiembrie 1999, se suspendă plata indemnizaţiei prevăzute de D.L. nr. 118/1990, începând cu 1 septembrie 1999, iar prin decizia nr. 97704 din 3 ianuarie 2000, s-a imputat beneficiarei suma de 662.158 lei pe perioada 1 septembrie-31 decembrie 1999.
Nemulţumită de ultima decizie, M. P. a făcut plângere la Tribunalul Mehedinţi, arătând în esenţă că îndeplineşte condiţiile de persoană strămutată pe motive politice.
Prin sentinţa civilă nr. 42 din 13 martie 2000, Tribunalul Mehedinţi a admis acţiunea reclamantei dispunând anularea deciziei nr. 97704 din 3 ianuarie 2000 reţinând că reclamanta a avut calitatea de persoană strămutată, împreună cu familia sa timp de 30 de ani întrucât locuinţa le-a fost ocupată de o parte a unităţii militare dislocată pentru întărirea capacităţii de apărare a ţării pentru constituirea de cazemate pe malul românesc al Dunării, constituirea acestora fiind determinată atât de motive strategice cât şi politice.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs
D.G.M.P.S. Mehedinţi, susţinând că reclamanta nu a fost strămutată dintr-o localitate în alta, ci gospodăria personală i-a fost mutată în altă locuinţă pe raza aceleiaşi localităţi, mutare neimpusă pe considerente politice.
Curtea de Apel Craiova - secţia de contencios administrativ, analizând cauza s-a pronunţat prin decizia nr. 185 din 26 septembrie 2000 în sensul că admiţând recursul, casează sentinţa cu trimiterea cauzei la această Curte spre soluţionare în primă instanţă de secţia de contencios-administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a plecat de la prevederile art. 3 pct. 1 din C. pr. civ. care conferă competenţă Curţii de Apel de a judeca în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judeţene şi ale municipiului Bucureşti.
Faţă de faptul că pârâta D.G.M.P.S. Mehedinţi este serviciu public descentralizat la nivel judeţean instanţa a considerat că în mod greşit actul administrativ emis de aceasta a fost cenzurat de tribunal.
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului precum şi de susţinerile părţilor, Curtea de Apel Craiova - secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 603 din 16 noiembrie 2000, a respins acţiunea reclamantei pentru anularea deciziei nr.
97704 din 3 ianuarie 2000 a Comisiei pentru aplicarea D.L. Nr. 118/1990 din cadrul D.G.M.P.S. Mehedinţi ca neîntemeiată.
în motivare, instanţa a reţinut în esenţă că rechiziţionarea casei reclamantei, nu a avut caracter politic, ci strategic, în imobil fiind încărtiruită armata, ce executa cazemate în zona de frontieră a ţării.
împotriva soluţiei astfel pronunţate M. P. a declarat recurs, criticând sentinţa pentru netemeinicie şi neLegalitate.
în acest sens, recurenta a învederat faptul că decizia de revizuire a D.G.M.P.S. Mehedinţi nr. 302 din 15 octombrie 1999 prin care s-a anulat hotărârea nr. 152 din 4 februarie 1997 este dată cu încălcarea legii, respectiv a D.L. nr. 118/1990 astfel cum a fost ulterior modificat şi completat care conferă dreptul de a verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor de către D.G.M.P.S., până la data de 9 martie 1998.
Or, prin verificarea şi emiterea deciziei de revizuire nr. 302 din 15 octombrie 1999, prin care a anulat Hotărârea nr. 152 din 4 februarie 1997 a Comisiei s-au încălcat dispoziţiile Legii nr. 118/1990, republicată. Totodată arată recurenta, dispoziţiile date de D.G.M.P.S. Mehedinţi, privind revizuirea drepturilor acordate prin acte emise anterior datei de 14 iulie 1997 care a dus la anularea drepturilor sale deja câştigate are în opinia recurentei un caracter retroactiv, dispunând pentru trecut şi încălcând prevederile art. 15 alin. 2 din Constituţie, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor cu excepţia legii penale mai favorabile."
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului cât şi actele normative incidente cauzei.
Va constata recursul întemeiat şi-l va admite pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 13 alin. (1) şi (2) din D.L. nr. 118/ 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, decret-lege republicat, în temeiul H.G. nr. 41/1997, la 18 martie 1998, la rândul său aprobat şi completat prin Legea nr. 55/1998, rezultă din aceste texte de lege că verificarea şi revizuirea prevăzute la art. 13 alin. (1) şi (2) a D.L. nr. 118/1990 republicat, privesc exclusiv drepturile stabilite prin hotărâri ale comisiilor pentru aplicarea acestui decret-lege.
Aceste hotărâri sunt acte administrative, însă au un caracter jurisdicţional, datorat îndeosebi faptului că soluţiile sunt adoptate în cadrul unei activităţi jurisdicţionale speciale.
De altfel, avându-se în vedere modul de constituire şi componenţa comisiilor pentru aplicarea D.L. nr. 118/1990, rezultă că acestea nu erau organe ale administraţiei publice. Direcţiile generale de muncă şi protecţie socială, ca organe ale administraţiei publice, aveau până la data de 14 iulie 1997, dreptul de a contesta la tribunale hotărârile pronunţate de comisii, în termen de 15 zile de la comunicare, precum şi obligarea de a aplica hotărârile respective, dacă au devenit definitive. Aceste organe ale administraţiei publice au dobândit doar după data de 31 iulie 1997 însărcinarea de a primi şi de a soluţiona în prima instanţă cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de D.L. nr. 118/1990.
Aşadar hotărârile de stabilirea drepturilor emise anterior datei de 31 iulie 1997, sunt acte administrative cu caracter jurisdicţional care nu pot fi revocate pe calea revizuirii. în acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 55 din 22 martie 2000.
De aceea, dispoziţia dată de D.G.M.P.S. Mehedinţi privind revizuirea drepturilor acordate prin actele emise anterior datei de 14 iulie 1997, care în final a dus la anularea drepturilor câştigate de recurentă ca efect al Hotărârii nr. 153 din 4 februarie 1997, are un caracter retroactiv, dispunând pentru trecut şi încălcând astfel prevederile art. 15 alin. 2 din Constituţie.
Faţă de cele de mai sus, susţinerile recurentei sunt întemeiate.
| ← Acţiune în contencios administrativ. Ordonanţe ale C.N.V.M.... | Instanţa competentă să soluţioneze anularea unei decizii a... → |
|---|
