ICCJ. Decizia nr. 100/2002. Contencios. Anulare decizii U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.100
Dosar nr.3184/2002
Şedinţa publică din16 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 decembrie 2001 şi precizată cu cererea depusă la data de 28 ianuarie 2002, reclamantul R.F. a chemat în judecată pe pârâţii Baroul Argeş şi Uniunea Avocaţilor din România, solicitând să fie anulate deciziile nr. 1.165/20 iulie 2001 şi 8.484/15 decembrie 2001 emise de Comisia Permanentăşi de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cele două decizii contestate i-a fost încălcat dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, deşi a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru exercitarea acestei profesii. De asemenea, reclamantul a arătat că testul profesional la care a fost supus a fost nelegal organizat de Baroul Argeş, deoarece la data de 26 ianuarie 2001, când a solicitat primirea în profesie, Statutul profesiei de avocat nu prevedea condiţia susţinerii unei asemenea examinări a cunoştinţelor.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a pronunţat sentinţa nr. 91/F/C/30 septembrie 2002, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 7 noiembrie 2002 şi a admis acţiunea, a anulat deciziilenr. 1.165/20 iulie 2001, şi 8.484/15 decembrie 2001 emise de Uniunea Avocaţilor din România şi avizul nr. 284/30 mai 2001 emis de Baroul Argeş, obligând pârâta Uniunea Avocaţilordin România să emită decizie de primire a reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a exercitat funcţia de jurisconsult pe o perioadă mai mare de 10 ani şi îndeplineşte toate celelalte condiţii prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen. Apărările pârâţilor întemeiate pe dispoziţiile art. 28 din Statutul profesiei de avocat au fost respinse de instanţa de fond, cu motivarea că reclamantul a formulat cererea de primire în profesie în temeiul vechiului statut, valabil până la data de de 31 mai 2001 şi care nu prevedea nici o limită de vârstă.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta Uniunea Avocaţilor din România, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 51/1995 şi a considerat că primirea în profesie cu scutire de examen este un beneficiu acordat de lege în cazul îndeplinirii cerinţelor de studii şi de vechime în profesia de jurist, dar această facilitate a fost nelegal transformată în obligaţia de a primi în profesie oricare persoană care are studiile şi vechimea cerute de lege, dar nu întruneşte celelalte criterii rezultate din lege şi din Statutul profesiei pentru a fi înscris în tabloul avocaţilor. În cazul intimatului–reclamant, recurenta a arătat că obligaţia impusă prin hotărârea atacată de emitere a deciziei de primire în profesie reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată, dar şi a caracterului liber şi independent al profesiei de avocat. De asemenea, recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat ca nefiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 28 din Statutul profesiei de avocat, deşi acestea erau în vigoare la data examinării cererii intimatului- reclamant de către Comisia Permanentă şi Consiliul Uniunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Conform art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată, dreptul de primire în profesia de avocat se obţine pe baza unui examen şi prin derogare de la această regulă poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
Pentru persoanele care au exercitat timp de cel puţin 10 ani una din profesiile juridice menţionate anterior, primirea în profesie cu scutire de examen se soluţionează individual, cu avizul consultativ al baroului întocmit după depunerea raportului asupra condiţiilor de primire în profesie şi verificarea cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, conform art. 65 alin. 2 lit. d din Legea nr. 51/1995 republicată şi art. 51 din Statutul profesiei de avocat, astfel cum a fost modificat de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România la 15 martie 1997.
În consecinţă, în cazul primirii în profesie cu scutire de examen, legea şi statutul profesiei de avocat au prevăzut ca sistem de control al pregătirii profesionale un interviu de verificare a cunoştinţelor teoretice, necesare pentru exercitarea profesiei, al cărui rezultat se consemnează în avizul motivat al baroului.
Din documentaţia pe care s-au întemeiat cele două decizii emise de Uniunea Avocaţilor din România, precum şi avizul negativ eliberat de Baroul Argeş rezultă că la testul de verificare a cunoştinţelor cu privire la reglementarea profesiei de avocat, intimatul–reclamant a obţinut nota 3,33.
Intimatul–reclamant nu a contestat rezultatul testului, susţinând numai că obligaţia verificării cunoştinţelor a fost prevăzută în modificările aduse Statutului profesiei de avocat, intrate în vigoare la data de 31mai 2001, ulterior datei la care a solicitat primirea în profesie cu scutire de examen.
Apărarea intimatului–reclamant privind nelegalitatea organizării testului este nefondată, întrucât prin modificările aduse Statutului profesiei de avocat şi intrate în vigoare la data de 17 iunie 1997, s-a prevăzut expres în art. 51 că pentru primirea în profesie cu scutire de examen, este necesară ascultarea solicitantului, care poate cuprinde şi verificarea cunoştinţelor teoretice, necesare pentru exercitarea profesiei.
Faţă de nota obţinută şi necontestată de către intimatul – reclamant, recurenta a apreciat corect că nu se poate acorda scutirea de examen solicitată, iar deciziile emise în acest sens sunt legale.
Instanţa de fond a înlăturat fără temei apărările prin care pârâţii au invocat neîndeplinirea condiţiilor statutare pentru acordarea scutirii de examen în cazul intimatului–reclamant şi nu a verificat probele administrate în cauză cu privire la rezultatele testului susţinut de acesta.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs şi va casa hotărârea atacată, în sensul că va respinge acţiunea formulată de reclamantul R.F. Faţă de soluţia dată recursului, Curtea constată că nu se mai impune cercetarea celorlalte motive de casare invocate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din România împotriva sentinţei civile nr. 91/F-C din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamantul R.F.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 10/2002. Contencios. Pensie. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1000/2002. Contencios. Recurs anulare decizie... → |
|---|
