CSJ. Decizia nr. 10/2002. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.10
Dosar nr.1644/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Olt împotriva sentinţei civile nr.6 din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominals-a prezentat intimatul reclamantO.I. personal şi asistat de avocatul N.F., lipsind recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Olt.
Procedura completă.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul este declarat peste termenul legal prevăzut.
Apreciind cauza în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul părţii prezente, pe acest aspect.
Avocatul intimatului a solicitat respingerea recursului ca tardiv declarat, cu cheltuieli de judecată şi a depus la dosar o chitanţă justificativă, în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 aprilie 2001, reclamantul O.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Olt, anularea deciziei nr.27149 din 8 februarie 2001 a Oficiului de pensii şi a hotărârii nr.687 din 20 martie 2001 a Comisiei Judeţene de contestaţii şi obligarea pârâtei să-l înscrie la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite.
În motivarea cererii sale,reclamantul a susţinut că, în mod eronat, prin actele administrative contestate, s-a stabilit că nuîndeplineşte cerinţele prevăzute de art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977, deoarece din actele depuse rezultă că trebuia adăugată la calculul vechimii în muncă în grupa a II-a şi perioada1 martie 1997 – 1 noiembrie 1999, care ar fi determinat înscrierea sa la pensie cu reducerea limitei de vârstă.
Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.6 din 24 ianuarie 2002, a admis acţiunea reclamantului, a anulat actele administrative contestate şi a obligat pârâta să înscrie la pensie pe reclamant începând cu data de 1 noiembrie 2000, pentru suma depusă cureducere de vârstă, conform grupei a II-a de muncă, cu luarea în calcul a perioadei din 1 noiembrie 1999 – 1 noiembrie 2000.
Motivându-şi soluţia, prima instanţă a reţinut că, prin adeverinţa depusă la dosar, reclamantul a probat că în perioada 1 martie 1997 – 1 noiembrie 1999 a lucrat la AGROMEC Radomireşti,unitatea achitând CAS aferent grupei a II-a de muncă şi că pârâta nu a avut în vedere la calculul vechimii şi această perioadă.
A mai reţinut că, prin adeverinţa menţionată, reclamantul a dovedit că îndeplineşte condiţiile legale de înscriere la pensie pentru munca depusă cu reducere de vârstă, începând cu data de 1 noiembrie 2000, urmând să fie lucrată încalcul la stabilirea vechimii în muncă şi perioada 1 noiembrie 1999 -1 noiembrie 2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea recurată i-a fost comunicată pârâtei la data de 21 martie 2002 (fila 87 dosar fond) şi că aceasta a declarat recurs la data de 9 aprilie 2002 (fila 2 dosar recurs).
Cum, potrivit dispoziţiilor art.301 din codul de procedură civilă termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul a fost declarat cu depăşirea acestui termen.
Având în vedere naturaimperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii, în conformitate cu dispoziţiile art.103 alin.1 teza 1 din Codulde procedură civilă.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenulimperativ prevăzut de art.301 din Codul de procedură civilă, că recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale sancţionatorii mai sus invocate şi să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.
Având în vedere cererea intimatului reclamant O.I. de acordare a cheltuielilor de judecată dovedite cu chitanţa de plată a onorariuluiavocaţial existentă la fila 15 dosar recurs şi constatând aplicabile prevederile art.274 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va obliga recurenta pârâtă la plata sumei de 4.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtaCasa Judeţeană de Pensii Olt împotriva sentinţei civile nr.6 din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, ca tardiv declarat.
Obligă recurenta să-i plătească intimatului O.I. suma de 4.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 939/2002. Contencios. Revizuire. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 100/2002. Contencios. Anulare decizii U.A.R.... → |
|---|
