CSJ. Decizia nr. 1026/2002. Contencios. Recurs împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1026
Dosar nr.520/2002
Şedinţa publică din14 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea comercială „K" SRLîmpotriva deciziei nr.557 din 30 octombrie 2001 a Curţii de Conturi a României – Secţia jurisdicţională.
La apelul nominal au lipsit recurenta Societatea comercială „K" SRL şi intimaţii Consiliul local Miercurea Ciuc şi Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta prin cerere a solicitat suspendarea executării silite a sentinţei nr.18 din 9 noiembrie 1999 pronunţată de Colegiul Jurisdicţional Harghita până la soluţionarea recursului, iar prin întâmpinare Consiliul local al municipiului Harghita a solicitat obligarearecurentei la plata unei cauţiuni.
Instanţa având în vedere că nu a fost indicat temeiul legal al cererii pentru a se dispune în consecinţă, respinge cererea, considerând că dacă temeiul era art.9 din Legea nr.29/1990, acesta se referă la suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii deci la instanţa de fond ceea ce nu este în speţă iar dacă temeiul era art.300 Cod procedură civilă trebuia depusă cauţiunea, lucru de asemeni nerealizat în cauză.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul Jurisdicţional Harghita a Curţii de Conturi, prin sentinţa nr.11 din 14 august 2001, a respins contestaţia la executare nr.2054 din 25 mai 2001 formulată de Societatea comercială „K" SRL împotriva ordinului de executare nr.9 din 3 mai 2001 şi împotriva somaţiei de plată nr.8147 din 21.05.2001 pentru lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu emis în baza sentinţei nr.18 din 9.11.1999 a Colegiului Jurisdicţional Harghita.
A constatat că suma 1042,39 USD nu este inclusă în suma de 3063,98 USD ci se datorează în afara acestei sume.
Suma de 3063,98 USD reprezintă impozit pe venit datorat prinechivalentul în lei la cursul oficial de la data plăţii, iar suma de 1042,39 USD reprezintă majorări de întârziere datorate pentru întârzierea la plata sumei de 3063,98 USD calculate până la 27 februarie 1997 inclusiv şi în continuare. Societatea datorează majorările de întârziere aferente sumei de 3063,98 USD calculate în procentele legale prevăzute în Hotărârile Guvernului 8/1997, 251/1997, 21/1998, 354/1999 şi 564/2000, la cursul oficial leu-dolar de la data plăţii.
Pentru a hotărî astfel, s-a avut în vedere că Hotărârea Guvernului nr.564/2000 nu exista la momentul pronunţării sentinţei nr.18 din 9 noiembrie 1999, în rejudecarea cauzei după casare, fiind legiferat ulterior motiv pentru care Colegiul jurisdicţional, la emiterea ordinul de executare nr.9 din 3 mai 2001, la sfărşitul ordinului a indicat ca organul de executare să aibă în vedere la calcularea majorărilor de întrârziere pentru perioada de după 1 august 2000, prevederile acestuia, adică 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.
Nu se poate reţine că în suma de 3063,98 USD este inclusă suma de 1042,39 USD cum pretinde societatea, dimpotrivă rezultă că suma de1042,39 USD nu este inclusă în suma de 3063,98 USD ci se datorează separat de aceasta, suma de 3063,98 USD reprezentând impozit pe venit iar 1042,39 USD reprezintă majorări de întârziere aferente.
Din cele de mai sus a rezultat faptul că nu s-a aplicat procentul de 0,15% pe zi de întârziere întregii perioade de întârziere de după data de 27 februarie 1997, că numai pentru perioada de după 1 august 2000, iar perioadei supuse între 25 februarie 1997 şi 1 august 2000 i-au fost aplicabile procentele de 0,16%, 0,25%, 0,30% prevăzute de HotărârileGuvernului 8/1997, 251/1997, 21/1998 şi354/1999.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr.557 din 30 octombrie 2001 a respins recursul jurisdicţional declarat de societatea comercială „K"SRL.
Considerând hotărârile netemeinice şi nelegale, societatea a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, modificarea deciziei nr.557/30.10.2001 în sensul admiterii contestaţiei la executare în ce priveşteîntinderea dispozitivului sentinţei nr.18 din 9.11.1999 a Colegiului Jurisdicţional Harghita, în sensul că datoria bugetară cu titlu de impozit pe venit este în sumă de 84.411.146 lei calculată asupra sumei de 3063,98 USD la cursul de schimb din data de 25 februarie 1997 (data scadenţei datoriei bugetare), reprezentând suma de 28.782.749 lei plus penalităţile de întârziere de 0,15% până la data de 1 decembrie 2001.
Se arată că moneda naţională a României este leul românesc care circulă în economia românească şi totodată este şi moneda în care sunt stabilite obligaţiile financiare ale contribuabililor, indifirent de veniturile pe care le realizează.
In speţă, conform legii, inclusiv redevenţele în cadrul în care acestea se datorează, se plătesc ca şi obligaţii la sursă, în lei şi nu în dolari SUA.
Pentru acest considerent şi majorările de întârziere, în cazul calculării acestora trebuie să ţină cont de moneda în care se face plata, deci tot în lei şi nu în dolari SUA, obligaţia de plată a majorărilor de întârziere este o obligaţie subscrisă a obligaţiei de plată a impozitelor ori redevenţelor şi astfel trebuie să fie calculată şi plătită în aceeaşi monedă, deci în lei.
Prin aplicarea penalităţilor de întârzere de 0,15% asupra sumelor calculate în valută, se ajunge la o dobândă de peste 54% pe fiecare an, în situaţia în care dobânda anuală la depozitele în valută variază între 2,5 şi cel mult 4%.
In situaţia în care s-ar avea în vedere suma în dolari la care să se calculeze majorările de întârziere ar trebui să se aplice un procent de 6% cât este dobânda băncii.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa nr.11/14.08.2001 Colegiul jurisdicţional Harghita, în mod corect a respins contestaţia la executare formulată de scietate împotriva ordinului de executare nr.9/2001 şi somaţiei de plată 8147/2001.
Din dispozitivul sentinţei 18/1999 a Colegiului jurisdicţional, rezultă clar că suma datorată cu titlu de impozit pevenit este de 3063,98 USD, echivalent în lei la cursul oficial de la data plăţii, iar suma de 1042,39 USD reprezentând penalităţile de întârziere nu este inclusă în suma datorată cu titlu de impozit pe venit.
Majorările de întârziere se aplică în procentele prevăzute de lege Hotărârile Guvernului 8/1997, 251/1997, 21/1998 şi 354/1999.
Dobânda de 6% se aplică numai în cazul în care în discuţie este o sumă împrumutată.
In speţă, suntem în prezenţa unor raporturi financiar fiscale, iar societatea recurentă are obligaţia să achite majorările de întârziere pentru debitele datorate consiliului local, majorări de întârziere al căror procent este expres prevăzut de lege.
In consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea comercială „K" SRL împotriva deciziei nr.557 din 30 octombrie 2001 a Curţii de Conturi a României – Secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2003.
Părțile dosarului
(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)
- S.C. "CAHO" S.R.L. - Recurent
- CONSILIUL LOCAL MIERCUREA CIUC - Intimat
- CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - Intimat
Termenele dosarului
| Dată de ședință | Oră începere ședință | |
|---|---|---|
| 14.03.2003 | 9:00 |
|
| 11.10.2002 | 9:00 |
|
| ← CSJ. Decizia nr. 1025/2002. Contencios. Recurs anulare decizie... | CSJ. Decizia nr. 1027/2002. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
