CSJ. Decizia nr. 1038/2002. Contencios. Neconstitutionalitatea art.7 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1038
Dosar nr.1886/2002
Şedinţa publică din14 martie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de Gheorgu Ilie Pompilia împotriva sentinţei civile nr.62 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominals-a prezentat recurenta reclamantă G.I.P. reprezentată de avocatul D.M., lipsind intimatul pârât Ministerul Justiţiei.
Procedura completă.
Avocatul D.M. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, respingerea excepţiei de tardivitate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
G.I.P.a solicitat pe calea conteciosului administrativ, să se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.7 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, emise de Ministerul Justiţie.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin textul atacat, care are valoare de normă de interpretare s-a adăugat la lege, respectiv la art.3 lit.c teza doi din Legea nr.146/1997, identificându-se „titularul cererii" ceea ce are drept efect o interpretare restrictivă, la poziţia procesuală a pârâtului, ceea ce aduce atingere principiului egalităţii părţilor în faţainstanţelor, deoarece reclamantul sau autorul unor acţiuni din cele reglementate de art.3 lit.c din Norme, plăteşte cu titlu de taxă judiciară de timbru numai suma fixă de 150.000 lei, chiar dacă are pretenţi exorbitante şi vădit şicanatorii pentru pârât, în timp ce această din urmă, dacă le contestă, trebuie să timbreze la valoare, fiind astfel victima unui capriciu financiar al reclamantei.
Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi comercială, prin sentinţa nr.62 din 20 mai 2002, a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile ridicată de Ministerul Justiţiei a admis excepţia de tardivitate a formulării acţiunii invocatăde pârât şi a respins acţiunea ca tardiv introdusă, reţinând că de la data publicării normelor în Monitorul Oficial şi până la introducerea acţiunii, s-a depăşit termenul de un an prevăzut de alin. ultim al art.5 din Legea nr.29/1990.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a arătat că în mod greşit s-a calculat termenul de un an el nu curge de la data publicării actului în Monitorul Oficial, ci de la data când reclamanta justifică un interes legitim.
Recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii reclamantei îl constituie un act administrativ cu caracter normativ, adus la cunoştinţa celor interesaţi prin publicarea lui în Monitorul Oficial nr.380/8.10.1999, dată de la care au intrat în vigoare Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997. Reclamanta trebuia să introducă acţiunea în termen de 1 an de la publicare, or, în raport de această dată, se constată că acţiunea formulată la 29.03.2002, este tardivă.
Soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de G.I.P. împotriva sentinţei civile nr.62 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 934/2002. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1042/2002. Contencios. Anulare partiala a... → |
|---|
