ICCJ. Decizia nr. 1043/2002. Contencios. Recurs împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1043
Dosar nr.747/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2004
Asuprarecursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul Jurisdicţional al Municipiului Bucureşti, prin sentinţa nr. 81 din 30 mai 2001, a admis în parte actul de sesizare nr. II/63/18 octombrie 2000 al Completului constituit conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 şi în consecinţă:
A obligat pe pârâta G.D. la plata către Consiliul Local al sectorului 4 Bucureşti, a sumei de 39.505.000 lei reprezentând contravaloare chirii.
A respins capătul de cerere privind plata sumei de 166.520.000 lei, reprezentând majorări de întârziere, ca nefondat.
A obligat Consiliul Local sector 4 la plata către bugetul asigurărilor sociale de stat a sumei de 93.364.706 lei, reprezentând contribuţie pentru asigurările sociale de stat plus 202.584.034 lei, majorări de întârziere.
A constatat că suma de 93.364.706 lei a fost virată la buget.
A obligat pe pârâţii G.D., G.R. la plata în solidar către Consiliul Local sector 4 a sumei de 202.584.034 lei, reprezentând prejudiciu plus dobânda practicată de B.N.R. la data pronunţării (44,99%), aplicată asupra sumei respective de la data plăţii acesteia de către Consiliul Local sector 4 până la data achitării de către pârâţi.
A obligat Consiliul Local sector 4 la plata către bugetul asigurărilor sociale de sănătate a sumei de 1.662.908 lei, reprezentând contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate, plus 2.449.953 leimajorări de întârziere.
A constatat că a fost virată suma de 1.662.908 lei.
A obligat pe pârâţii G.D., G.R. şi P.G. la plata în solidar a sumei de 2.449.953 lei, reprezentând prejudiciu plus dobânda practicată de B.N.R. la data pronunţării (44,99%), aplicată asupra sumei respective de la data achitării majorărilor de întârziere de către Consiliul Local sector 4 până la data achitării prejudiciului de către pârâţi.
A obligat Consiliul Local sector 4 la plata către bugetul de stat a sumei de 621.451 lei, reprezentând diferenţă impozit pe salarii plus 452.902 lei majorări de întârziere.
A constatat că a fost virată suma de 621.451 lei.
A obligat pe pârâta B.D. la plata către Consiliul Local sector 4, a sumei de 621.451 lei şi de 452.902 lei, reprezentând prejudiciu plus dobânda practicată de B.N.R. la data pronunţării (44,99%) aplicată asupra sumei de 452.902 lei de la data achitării majorărilor de întârziere de către Consiliul Local sector 4 până la data achitării prejudiciului de către pârâţi.
A constatat achitată suma de 621.451 lei.
A obligat pe pârâta G.D. la plata către Consiliul Local sector 4 a sumei de 24.633.737 lei, reprezentând daune calculate pentru neîncasarea cheltuielilor de întreţinere de la chiriaşii pieţelor.
A respins capătul de cerere din actul de sesizare privind pe pârâta C.F.
A obligat pe pârâta G.D. la plata către Consiliul Local sector 4 a sumei de 58.565.263 lei, reprezentând daune pentru neîncasarea c/valorii utilităţilor.
A respins capătul de cerere din actul de sesizare privind pe pârâtul C.B.
A obligat pe pârâţii G.D. şi G.R. la plata în solidar către Consiliul Local sector 4 a sumei de 3.705.860 lei, reprezentând plăţi nelegale, plus 2.120.000 lei daune.
A obligat pe pârâţii Consiliul Local sector 4, G.D., G.R., B.D. şi P.G., la plata a câte 150.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului.
A instituit măsuri asiguratorii în sarcina pârâţilor G.D., G.R., B.D. şi P.G., până la concurenţa sumelor la care au fost obligaţi.
Prin recursurile jurisdicţionale formulate în cauză, G.D. a criticat sentinţa pentru următoarele motive:
1. Obligarea sa la plata sumei de 39.505.000 lei este nejustificată, deoarece vina pentru acest prejudiciu o poartă administratorul general din acea vreme, G.I. şi consilierul juridic.
A fost numită în funcţie, fără a i se preda situaţia de către vechiul administrator.
2. Răspunderea administratorului general este angajată în solidar cu Consiliul de administraţie.
3. Nu i s-a acordat accesul la arhivele din perioada cercetată. O mare parte din înscrisuri au dispărut, datele din registrele de intrare-ieşire a documentelor nu corespund realităţii.
P.G. a considerat sentinţa nelegală şi netemeincă, pentru următoarele motive:
1. Sentinţa nu cuprinde susţinerile pârâţilor, cu arătarea dovezilor şi nici motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi motivele neprimirii apărărilor, încălcându.-se dispoziţiile art.261, alin.1, pct.3 şi 5 Cod procedură civilă.
2. Sentinţa este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 662 din 29 noiembrie 2001, a respins recursurile jurisdicţionale, declarate de primarul sectorului 4 Municipiul Bucureşti, G.D. şi P.G.
Cu privire la recursul jurisdicţional declarat de G.D. s-a reţinut că, obligarea acesteia la plata sumei de 39.505.000 lei este legală, deoarece nepreluarea situaţiei de la vechiul administrator general nu o exonerează de răspundere pentru împlinirea termenelor de prescripţie în perioada în care a funcţionat ca administrator general; că membrii consiliului de administraţie au angajată răspunderea solidară pentru actele şi faptele lor; or, în cauză, este vorba de abateri financiare săvârşite de recurentă, singură sau împreună cu alte persoane care au fost deduse judecăţii.
Referitor la îngrădirea accesului la arhivă, dispariţia unor acte sau necorespunderea altora cu realitatea, s-a reţinut că nu sunt relevante, atâta timp cât nu s-a solicitat instanţei să ceară Consiliului Local sector 4 un anume act care îi era folositor în apărare.
De asemenea, s-a reţinut că este nefondat şi recursul declarat de P.G., deoarece critica sentinţei este de ordin general şi nu se arată la ce susţineri, dovezi şi temeiuri de fapt şi de drept se referă; că în explicaţiile scrise date organelor de control, recurenta a arătat că, deşi nu intrau în sarcinile sale de serviciu, recapitulaţiile salariilor erau întocmite şi semnate de ea şi că întocmirea ordinelor de plată intrau în atribuţiile de serviciu; că nu era de datoria ei să facă calculele la aceste reţineri, fiind făcute pentru a-şi ajuta colegii.
Or, pentru contribuţia în acest mod, împreună cu celelalte persoane care au produs prejudiciul, este justificată obligarea în solidar la acoperirea prejudiciului.
Împotriva deciziei au declarat recurs G.D. şi P.G., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta G.D., în primul rând a reiterat motivul de casare invocat prin recursul jurisdicţional, în sensul că pentru prejudiciul cauzat (39.505.000 lei) răspunderea aparţine fostului administrator general G.I.şi consilierului juridic; în al doilea rând, susţine că în mod greşit a fost obligată la plata C.A.S. şi a majorărilorde întârziere aferente, întrucât nu are vreo culpă în această privinţă; în al treilea rând că, în mod greşit a fost obligată la plata daunelor pentru neîncasarea cheltuielilor de întreţinere (24.633.737 lei) de la chiriaşii pieţelor Progresul, Berceni Sud şi Reşiţa, având în vedere că aceştia trebuiau acţionaţi în judecată, de alte compartimente din cadrul Primăriei Sectorului 4 Bucureşti; în al patrulea rând că, obligarea în solidar la plata convorbirilor telefonice efectuate în interes personal s-a făcut fără a se ţine seama de adresele din dosar; că, oricum, instanţele Curţii de Conturi nu au manifestat rol activ în vederea aflării adevărului.
La rândul său, P.G. a reiterat motivul de casare invocat prin recursul jurisdicţional, în sensul că nu are vreo culpă în cauzarea prejudiciului, întrucât calcularea, evidenţierea şi virarea cotelor către bugetul statului nu intrau în atribuţiile sale; că, aceste operaţiunile-a făcut numai după cifrele puse la dispoziţia sa de către alte persoane; totodată, susţine că, în cauză, nu au fost administrate toate probele necesare, pentru aflarea adevărului.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la motivele de recurs jurisdicţional invocate de G.D. şi P.G. se constată că, Secţia jurisdicţională a răspuns, argumentând soluţia de respingere a acestora, în raport de criticile formulate.
În ordinea motivelor de casare, invocate de G.D., se constată că, pentru suma de 39.505.000 lei s-a reţinut corect culpa acesteia, întrucât, aşa cum rezultă din actele dosarului recurenta, în calitate de Administrator al Pieţelor Sectorului 4 Bucureşti, nu a luat măsurile necesare pentru recuperarea contravalorii chiriilor, de la S.C.”M” SRL Bucureşti, iarrecuperarea sumei în discuţie nu mai poate fi făcută, întrucât a operat prescripţia.
Sub acest aspect, Secţia jurisdicţională a reţinut corect că, nepreluarea situaţiei de la vechiul administrator general, nu o exonerează de răspundere pe G.D., întrucât termenele de prescripţie au operat în perioada în care funcţiona ca administrator general.
Apoi, răspunderea pentru necalcularea şi virarea în cuantumul şi termenul legal a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat, se constată, pe de o parte, că nu a fost contestată prin motivele de recurs jurisdicţional, decât prin notele scrise, depuse la dosar, după închiderea dezbaterilor pe fond a cauzei, iar pe de altă parte, că revine, printre alţii şi recurentei, care prin natura funcţiei avea obligaţia să urmărească acest aspect de legalitate.
Totodată, se constată că, nici în privinţa obligării reclamantei în solidar la plata convorbirilor telefonice în interes personal, nus-au formulat motive de recurs jurisdicţional, ci numai în notele scrise, depuse la dosar, după închiderea dezbaterilor pe fond a cauzei se face referire la această obligare.
Aşadar, aceste două aspecte nu au fost discutate în contradictoriu cu părţile, cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, întrucât nu au constituit motive de recurs jurisdicţional, formulate în termenul legal, prevăzut de art. 303 C. proc. civ.
Răspunderea pentru suma de 24.633.737 lei, reprezentând daune calculate pentru neîncasarea cheltuielilor de întreţinere (39.588.429 lei), în termen util, de la chiriaşii Pieţelor Progresul, Berceni Sud şi Reşiţa, s-a reţinut, de asemenea, corect că revine recurentei G.D., care în calitate de administrator general nu a dispus măsuri de recuperare aacestor cheltuieli.
Invocarea răspunderii altui compartiment, pentru această sumă, nu este de natură a o exonera pe reclamantă de plata pagubei produse, întrucât ea avea în administrare generală toate compartimentele.
Tot cu privire la recursul declarat de G.D., se constată că, probele administrate au fost corect apreciate de Secţia jurisdicţională, iar completarea acestora nu se impune.
În consecinţă, Decizia atacată este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
Referitor la recursul declarat de P.G., se constată că, răspunderea pentru necalcularea şi nevirarea în cuantumul şi termenul legal al contribuţiei pentru asigurările sociale de stat revine şi acesteia, aşa cum corect s-a reţinut, întrucât prin implicarea sa, în calitate de referent cu probleme de personal-resurse umane - în întocmirea şi semnarea statelor de salariu, avea obligaţia să verifice aspectul legalităţii acestora.
Or, omiţând să-şi îndeplinească obligaţiile asumate, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 49/1992 modificată, a contribuit la cauzarea pagubei la plata căreia a fost în mod corect obligată.
În fine, se constată că, probatoriul administrat, în cauză, este complet şi în privinţa recurentei P.G.
Faţă de cele menţionate, recursul declarat de P.G. este nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de G.D. şi de P.G. prin mandatarul M.A. împotriva deciziei nr. 662 din 29 noiembrie 2001 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondate.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi11 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 314/2002. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 312/2002. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
