CSJ. Decizia nr. 1046/2002. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1046
Dosar nr.81/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC"C."SRL împotriva sentinţei civile nr.1627 din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta reclamantă SC"C."SRL reprezentată de domnul M.D., precum şi intimatul pârât Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilierul juridic C.V.S. lipsind intimata pârâtă Administraţia Finanţelor Publice sector 5.
Procedura completă.
Reprezentantul recurentei reclamante a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în fond admiterea acţiunii şi pe cale de consecinţă exonerarea societăţii de la plata TVA şi majorări de întârziere aferente.
Consilierul juridic C.V.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temenică.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti- Secţia de contencios administrativ, reclamanta SC"C."SRL prin lichidator judiciar – D.M. a solicitat anularea proceselor verbale nr.220 – 221/25.06.1998 şi nr.1049/23.02.2000 întocmite de organele de control financiar şi pe cale de consecinţă exonerarea de la plata sumelor reprezentândTVA, majorări de întârziere aferente, impozit pe salarii şi penalităţi calculate la impozitul pe salarii, impozit pe profit şi majorări de întârziere aferente impozitului pe profit şi majorări de întârziere aferente fondului de asigurări de sănătate.
In motivarea acţiunii societatea reclamantă a susţinut că prin două procese verbale de control din 25 iunie 1998 organele de control în mod eronat au calculat obligaţii de plată a TVA pentru operaţiuni care în fapt nu au avut ca efect transferul dreptului de proprietate pe teritoriul României; organele de control în mod nelegal au reţinut că societatea ar fi efectuat operaţiuni comerciale care însă nu au avut loc şi pentru care au stabilit veniturinereale pentru care au calculat impozite şi penalităţi de întârziere, precum şi amenzi contraveţionale.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.1627 din 28 noiembrie 2001 a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă cu privire la cererea de anulare a proceselor verbalenr.220 şi 221 din 25 iunie 1998 încheiate de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureştişi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte cererea de anularea a deciziei nr.671/15 mai 2001 emisăde Ministerul Finanţelor Publice şi procesului verbal de control nr.10094/23.02.2000 încheiat de Administraţia Finanţelor Publice sector 5.
Impotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7,9 ,10 şi 11din Codul de procedură civilă.
In esenţă criticile aduse soluţiei instanţei de fond vizează următoarele:
- organele fiscale au procedat în mod nelegal la calcularea de impozite, taxe, majorări şi penalităţi deşi operaţiunilecomerciale la care se refereau nu au avut loc în realitate;
- în mod nelegal s-a procedat la adăugarea unor majorări şi penalităţi calculate după începerea procedurii de faliment;
- instanţa de fond nu a admis expertiza contabilă care ar fi clarificatsituaţia de fapt;
- instanţa de fond a reţinut neîntemeiat că reclamanta nu şi-ar fi susţinut cu documente contestaţiile depuse la Ministerul Finanţelor Publice, precum şi faptul că aceasta şi-ar fi respectat obligaţia de a sesiza instanţa de judecată cu privire la contestarea amenzii contravenţionale.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
In anul 1998 organele de control ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti au efectuat un control la SC"C."SRL finalizat prin procesul verbal nr.220 şi 221 din 25 iunie 1998 prin care au fost stabilite în sarcina societăţii debite reprezentând TVA majorări de întârziere aferente, majorări de întârziere impozit pe salarii, penalităţii la impozitul pe salarii, impozit pe profit cu majorări aferente.
Impotriva acestor două procese verbale societatea a formulat obiecţiuni conformLegii nr.105/1997 care au fost respinse ca neîntemeiate prin hotărârea nr.I/14/1278/din 28 octombrie 1998. Impotriva hotărârii societatea nu aformulat contestaţie.
In anul 2000, organele fiscale ale Administraţiei Finanţelor Publice sector 5 auefectuat un nou control, finalizat cu procesul verbal nr.10094/23 februarie 2000 prin care s-a constatat că:
- societatea nu şi-a achitat obligaţiile fiscale stabilite prin cele două procese verbale încheiate în anul 1998, motiv pentru care s-a procedat la cacularea majorărilor de întârziere şi penalităţi până la data controlului.
Atât împotriva procesului verbal de control nr.10094/2000 cât şi împotriva proceselor verbale nr.220 şi 221 din 1998 societatea a formulat contestaţie la Ministerul Finanţelor Publice potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.13/2001, deşi pentru acestea din urmă nu exercitase căile legale de atac în termenele prevăzute de lege.
Ministerul Finanţelor Publice prin Decizia nr.671 din 15 mai 2001 a dispus:
- respingerea ca rămasă fără obiect a contestaţiei pentru suma de 7.109.480.094 lei;
- respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei pentru suma de 4.578.020.087 lei;
- respingerea ca neargumentată şi susţinută cu documente a contestaţiei formulată pentru suma de 209.302.604 lei;
- trimiterea dosarului cauzei organului carea încheiat actul atacat, pentru a fi înaintat de acesta instanţei judecătoreşti, spre competentă soluţionare pentru capătul de cererea referitor la amenda contravenţionalăîn sumă de 1.719.460.087 lei.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că societatea reclamantă nu a formulat plângere la Ministerul Finanţelor Publice împotriva soluţiei pronunţate de organul de soluţionare a contestaţieiîmpotriva proceselor verbale nr.220 şi 221/1998, astfel că în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea cu privire la anularea acestor două acte de control.
Cu privire la procesul verbal de control nr.10094/23.02.2000 prin care s-a constatat oligaţia de plată a sumei de 7.109.480.094 lei stabilită în sarcina recurentei reclamante prin procesul verbal nr.220 şi 221/1998, acestea nu au fost achitate de societate până la data controlului.
Astfelcorect, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr.671/15.06.2001 Ministerul Finanţelor Publice a respins contestaţia ca rămasă fără obiect, faţă de normele în materie fiscală, de strictă aplicare, respectiv art.3 alin.1 din OUG nr.13/2001, potrivit căreia contestaţiile nu pot avea ca obiect alte sume şi măsuri decât cele stabilite prin actul atacat.
In ceea ce priveşte suma de 4.678.020.087 lei, reprezentând majorăride întârziere, potrivit prevederilor art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996, organul de control în mod legal a stabilit obligaţia de plată a majorărilor de întârziere întrucât societatea reclamantă nu şi-a achitat debitele stabilite în sarcina sa.
Motivaţia recurentei reclamante, în sensul că după deschiderea procedurii de faliment nu se mai pot calcula penalităţi nu poate fi reţinută, întrucât majorările sunt sancţiuni cu caracter financiar fiscal, care curg de drept până la data achitării debitului.
In ceea ce priveşte suma de 1.719.460.087 lei reprezentând amendă contravenţională aplicată conform Legii nr.87/1994, faţă de dispoziţiile art.1 alin.3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.13/2001 potrivit căreia căile de atac privind amenzile, confiscările şi alte măsuri suplimentare aplicateprin acte ale organelor Ministerului Finanţelor Publice, se supun dispoziţiilor dreptului comun, astfel cămăsura dispusă prin Decizia nr.617/2001 pct.1 este legală.
Având în vedere cele ce preced recursul se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC "C."S RL împotriva sentinţei civile nr.1627 din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1042/2002. Contencios. Anulare partiala a... | CSJ. Decizia nr. 1051/2002. Contencios. Refuz întocmire... → |
|---|
