CSJ. Decizia nr. 1061/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1061
Dosar nr.2711/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.395/CA/2002 – P din 2 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor, precum şi intimatul reclamant H.B.
Procedura completă.
S-a referit că, recurenta pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art.242 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.395/CA/2002-P din 2 septembrie 2002Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea formulată dereclamantul H.B.şi a anulat hotărârea nr.1898 din 29 mai2002 adoptată de Comisia de aplicare a Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Bihor, care a fost obligată să-i recunoască reclamantului statutul de beneficiar a Ordonanţei Guvernului nr.105/1999, aprobată şi completată prin Legea nr.189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul, chiar dacă s-a născut ulterior datei la care părinţiisăi fuseseră strămutaţi din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art.1 lit.c din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999, ea dobândind la naştere statutul părinţilor săi.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor, invocând prevederile art.304 pct.8 şi 9 din codul de procedură civilă şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicatgreşit prevederile legale în materie.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 9 decembrie 1943 în comuna Topa de Sus, judeţul Bihor, unde părinţii se refugiaseră din localitatea dedomiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art.1 din OGnr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atâtpersoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi dinîmprejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din OGnr.105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioadarefugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.395/CA/2002 – Pa Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1060/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1062/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|