CSJ. Decizia nr. 1132/2002. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1132
Dosar nr.2771/2002
Şedinţa publică din 20 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr.289 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Braşov prin consilierul A.S. şi intimatul reclamant P.D.E., personal.
Procedura completă.
Consilierul juridic A.S. a pus concluzii deadmitere a recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, pentru motiveleprezentate pe larg în concluziile scrise (fila 22 şi urm.) pe care le-a reiterat oral.
Intimatul reclamantP.D.E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru motivele din întâmpinare (fila 14 dosar).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi astfel cum a fostprecizată (fila 77 dosar recurs) reclamantul P.D.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov ca prin sentinţa ce se va pronunţa să anuleze Decizia de pensii nr.200940 din 1 octombrie 1998 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la eliberarea unei noi decizii de pensie prin care să-i recalculeze drepturile depensie în privinţa bazei de calcul şi a pensiei suplimentare în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare la acea dată.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor restante, începând cu luna octombrie şi până la data sentinţei, rezultate ca diferenţă între pensia primită şi cea cuvenită,majorate cu aplicarea coeficientului de inflaţie corespunzător.
În motivare, reclamantul a arătat că Decizia de pensie pentru limita de vârstă a fost emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov cu încălcarea legislaţiei muncii cu privire la modul de calcul al salariului mediu dedus, al pensiei suplimentare şi a bazei de calcul, respectiv a dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr.3/1997 şi în Hotărârea de Guvern nr.565/1996 privind măririle de indexare şi compensare ce reprezintă manifestări ale protecţiei sociale, astfel că salariile deduse nu pot fi mai mici decât cele stabilite conform contractului colectiv de muncă.
Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa nr.289 din 17 septembrie 2002 a admis acţiunea astfel cum a fostprecizată formulată de reclamantul P.D.E., aanulat ca nelegală Decizia de pensionare nr.200940 din 1 octombrie 1998 emisă de pârâtăşi Decizia nr.421 din 29 ianuarie 1999 emisă de Comisia de Pensii din cadrul pârâtei şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie pe seama reclamantului luând în considerare o bază de calcul a pensiei în sumă de 10.046.909 lei şi o pensie suplimentară de 26.792 lei la data de 1 octombrie 1998 cu aplicarea indexărilor şi corelărilor prevăzute de lege precum şi a diferenţei dintre pensia primită şi cea cuvenită reclamantului de la data de 1 octombrie 1998 – 30 iulie 2002 indexată.
În motivarea hotărârii astfel pronunţate instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Decizia de pensie atacată este nelegală în privinţa stabilirii bazei de calcul a pensiei şi a pensiei suplimentare, ceea ce a determinat calculul unei pensii pentru limită de vârstă, vătămătoare reclamantului.
A mai reţinut că potrivit art.10 din Legea nr.3/1997 privind pensiile,retribuţia tarifarăcare se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuţiilor tarifare din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, astfel cum a şi solicitat pârâta.
Totodată, instanţa a reţinutcă, raportat la cerere, perioada de 5 ani lucraţi consecutiv este cuprinsă între 1 iulie 1991 – 1 iulie 1996 şi făcând aplicarea dispoziţiilor art.1 pct.2 din Hotărârea Guvernului nr.565/1996 privind corelarea indexărilor salariale făcută prin hotărâri de guvern a stabilit o bază de calcul a pensiei reclamantului în sumă de 10.0406.909 lei şi o pensie suplimentară de 26.792 lei.
Luând în considerare baza de calcul a pensiei astfel stabilită a apreciatcă pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, la data pensionării este de 9.106.152 lei iar diferenţa dintre pensia încasată efectiv de reclamant şi cea cuvenită este de 665.376.181 lei la data de 30 iulie 2002.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Braşov criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că sentinţa a fost dată cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale în materie de asigurări socialeîntrucâta fost fundamentată pe baza unui raport de expertiză a cărei concluzii au fost total eronate.
Baza de calcul a fost corect aleasă, a arătat recurentul, conform dispoziţiilor art.1 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.565/1996 şi în continuare s-a făcut corect aplicarea art.1 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr.565/1996 iar în următoarea etapă stabilirea cuantumului pensiei s-a realizat prin aplicarea prevederilor art.11 alin.1 din Legea nr.3/1977 care a menţionează că„pensia integrală pentru munca depusă şi limita de vârstă se determină în procente din salariul tarifar, diferenţiat pe tranşe de salarii şi grupe de muncă stabilite potrivit legii", astfel că hotărârea recurată nu are suport legal.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză precum şi cu dispoziţiile legale în materie, se constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin actele de la dosar rezultă că stabilirea bazei de calcul a pensiei şi a cuantumului pensiei s-a făcut avându-se în vedere perioada 1 august 1991 – 1 august 1996 considerată cea mai avantajoasă pentru reclamant conform raportului de expertiză dispus în cauză şi însuşit de instanţă.
În conformitatecu dispoziţiile art.10 din Legea nr.3/1977 modificat prin art.2 pct.1 din Legea nr.49/1992, baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, iar potrivit art.1 din Hotărârea Guvernului nr.565/1996 salariul mediu se determină luând în calcul primii 5 ani lucraţi consecutiv în ultimii 10 ani.
Numai că persoanele pensionate atunci când optează pentru o anumită perioadă din ultimii 10 ani trebuie să fie avizate asupra detaliilor modului de calcul privind diversele posibilităţi de aalege pe perioade, ceea ce implică prezentarea variantelor decalcul, pentru a alege ceea ce consideră pensionarul că este mai avantajos (iar nu aprecierea autorităţii de pensii).
În cauză se constată că instanţa de fond nu a fost suficient preocupată de examinarea litigiului din perspectiva asigurării unei protecţii sociale reale şi a considerat că modul de calcul apensiei reclamantului este corect, deşi nu a dispus ca prin expertiza efectuată să se verifice şi alte variante posibilie , astfel încât recurentul-reclamant să poată opta pentru cea mai avantajoasă dintre acestea.
Cum potrivit art.129 şi art.130 din codul de procedură civilă judecătorii au obligaţia să stăruie pentru aflarea adevărului prin toate mijloacele legale, putând să dispună administrarea unor probe chiar şi în situaţia în care părţile se opun şi cum în cauză se constată necesitatea suplimentării probatorului, în principal cu o expertiză de specialitate, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare pentru a se proceda în sensul celor mai sus arătate.
Instanţa competentă a soluţiona cauza în fond după casare este Tribunalul Hunedoara, potrivit dispoziţiilor art.2 din Codul de procedură civilă şi cele ale Legii nr.19/2000, căruia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr.289 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi încheierea din11 octombrie 2002 şi trimite cauza spre soluţionare la Tribunalul Timiş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1131/2002. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1136/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
