CSJ. Decizia nr. 1276/2002. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1276
Dosar nr.63/2002
Şedinţa publică din 28 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „S" SAîmpotriva sentinţei civile nr.1258 din 14 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu reprezentate de consilierul juridic V.C.S., lipsind recurentul-pârât SC „S" SA.
Procedura completă.
Consilierul juridic V.C.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii de respingere a recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 septembrie 2001 reclamanta SC „S" SAa solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu, să se dispună restituirea de la bugetul statului suma de 240.585.914 lei ce a fost încasată necuvenit prin procesul verbal încheiat la data de 23 aprilie 1999 de către D.G.F.P. Giurgiu.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că organele de control financiar prin procesul-verbal din 23.04.1999 au constatat că în bilanţul contabil pe anul 1998 nu au fost înregistrate unele cheltuieli nedeductibile în sumă de 538.601.005 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata în termen a taxei pe valoare adăugată.
Pentru aceste sume organul de control a calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 204.668.384 lei şi majorări de întârziere în valoare de 142.220.426 lei.
Din suma datorată, pârâta D.G.F.P. Giurgiu a luat din contul reclamantei suma de 240.585.914 lei reprezentând impozitul pe profit calculat şi 35.917.530 lei din majorări de întârziere.
Reclamanta a criticat actul de control al D.G.F.P. Giurgiu arătând că suma ce i-a fost retrasă din cont reprezintă o plată necuvenită.
La data de 8 februarie 2001 a solicitat Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Giurgiu o reverificare, în vederea înapoierii sumei, cerere la care nu a primit răspuns.
Reclamanta a arătat că nu a efectuat procedura administrativ jurisdicţională conform art.2-7 din Legea nr.105/1997 întrucât aceastaa fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 208 din 25 octombrie 2000, iar prin art.12 alin. 13 din Legea nr. 105/1997 s-a abrogat art.28 alin.1-4 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit.
Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Giurgiu a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, în sensul că nu a efectuat procedura jurisdicţională invocând dispoziţiile art.3 din Legea nr. 29/1990 cu referire la Legea nr.105/1997 aşa cum a fost modificată prin OUG nr.13/1999.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.1528 din 14 noiembrie 2001 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de D.G.F.P.Giurgiu şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei prevăzută de legea specială la care se raportează şi prevederile legii organice, art.3 din Legea nr. 29/1990, susţinerile reclamantei privitoare la art.26 din OG nr. 70/1994 republicată, neavând relevanţa ca şi procedura prealabilă administrativ jurisdicţională, întrucât prevederile art.2-7 din Legea nr.105/1997 nu au fost declarate neconstituţionale decât prin Decizia nr.208 din 25.10.2000 a Curţii Constituţionale iar controlul a avut loc la data de 13.04.1999.
Considerând hotărârea nelegală şi netemeinică a declarat recurs S.C. „S" SA.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esenţă, că nu a observat că i s-au luat din cont suma de 240.585.914 lei, decât dupăce art.2-7 din Legea nr.105/1997, erau declarate neconstituţionale,cu toate că, odată declarate neconstituţionare acestea sunt neconstituţionale „ab initio" şi deci la data deSeririi erorii nu i se mai poate pretinde a se conforma.
Recursul este nefondat.
Prin procesul verbal de control încheiat la data de 23 aprilie 1999 organele de control din cadrul D.G.F.P. Giurgiu au costatat că în bilanţul contabil pe anul 1998 nu au fost înregistrate unele cheltuieli nedeductibile, în sumă de 538.601.005 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata în termen a taxei pe valoarea adăugată calculată prin actele de control încheiate în anul 1998 de organele de control ale D.G.F.P. Giurgiu şi ale Administraţiei Financiare Giurgiu, sume pentru care a fost calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 204.668.384 lei şi majorări de întârziere aferente, în sumă de 142.220.426 lei totalizând suma de 346.888.810 lei.
Astfel, societatea datora un impozit pe profit suplimentar în valoare de 204.668.384 lei şi majorări de întârziere de 304.123.768 lei, pe care le-a achitat.
După ce sumele au fost achitate la bugetul statului, reclamanta a apreciat că suma de 240.585.914 lei nu o datoraşi a cerut restituirea ei.
Potrivit art.3 din Legea nr.29/1990 cererile privitoare la stabilirea şi scăderea impozitelor şi a taxelor, precum şi a amenzilor prevăzute în legile de impozite şi taxe se rezolvă de către organele prevăzute de legea specială şi în condiţiile stabilite de aceasta.
În speţă, legea specială, Legea nr.105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi plângerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor Publice, modificate prin OG nr. 13/1999, stabileşte care sunt căile de atac administrative pentru cei nemulţumiţi de măsurile dispuse prin procesele verbale de control ale Ministerului Finanţelor iar împotriva deciziei emise de Ministerul Finanţelor, ca urmare a soluţionării plângerii, se poate face acţiune la instanţa de judecată.
Reclamanta nu a depus reclamaţiile administrative prealabile pentru a solicita anularea măsurilor dispuse prin procesul verbal de control încheiat la data de 23 aprilie 1999, motivând că a fost în eroare, deşi procesul verbal semnat de conducerea societăţii, face menţiunea că eventualele obiecţiuni se depun conform Legii nr.105/1997 în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării la Direcţia Controlului Financiar Fiscal Giurgiu.
Existenţa unei jurisdicţii administrative deschise pentru contestarea legalităţii unui act administrativ obligă persoana vătămată în dreptul sau interesul său legitim să se adresese, mai întâi, jurisdicţiei respective.
Se constată deci că, în mod judicios, instanţa de fond a reţinutcă reclamanta nu a efectuat procedura administrativ jurisdicţională prevăzută de Legea nr.105/1997 cu modificările ulterioare, că nu a îndeplinit condiţiile cerute de art.3 din Legea nr.29/1990 şi că în speţă, nu au fost încălcate drepturile reclamantei consfinţite prin art.21 şi art.48 din Constituţie.
În consecinţă, motivele de casare fiind nefondate, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. „S" SA împotriva sentinţei civile nr.1258 din 14 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1273/2002. Contencios. La încheierea de... | CSJ. Decizia nr. 1277/2002. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
