CSJ. Decizia nr. 1277/2002. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1277
Dosar nr.490/2002
Şedinţa publică din 28 martie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 împotriva sentinţei nr.1677 din 10 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilierul juridic B.E., Administraţia Finanţelor Publice sector 1 prin consilierul juridic D.B. şi intimata-reclamantă Societatea comercială "I". CT&ISAprin avocatul H.C.
Procedura completă.
Consilierii juridici B.E. şi B.D., pe rând având cuvântul, solicită admiterea recursurilor şi casarea sentinţei atacate cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru soluţionarea cauzei în contradictoriu cu Administraţia Finanţelor Publice sector 1 a cărui proces-verbal de solicită anularea.
Avocatul H.C. a pus concluzii de respingere a recursurilor cu referire la întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii de admitere a recursurilor şi de casare, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Societatea comercială "I". CT&I S.A. în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, a solicitat anularea deciziei nr.835/2001 emisă de pârât şi în parte a procesului verbal nr.238705/2001, încheiat de Administraţia Finanţelor Publice Sector 1, ca nelegale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat au fost reţinute în sarcina sa obligaţii de plată în sumă de 1.503.996.890 lei, compusă din: 170.081.489 lei – T.V.A; 12.928.896 lei impozit pe salarii; 19.880.042 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe salarii; 1.204.695.570 lei majorări de întârziere aferente TVA; 24.052.208 lei majorări de întârziere TVA import servicii; 54.102.449 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 1.206.163 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe venituri persoane nerezidente; 17.050.073 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende.
În procedura administrativă de contestare, soluţia a fost de respingere, nejustificată faţă de dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.13/2001.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ prin sentinţa nr.1677 din 10 decembrie 2001, a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea deciziei nr.835/2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi în parte a procesului-verbal nr.2387/2001, încheiat de Administraţia Finanţelor Publice sector 1.
A constatat că reclamanta datorează sumele de 3.705.550 lei cu titlu de impozit pe veniturile persoanelor nerezidente şi 20.142.000 lei cu titlu de majorări de întârziere.
A dat în debit reclamanta cu 15.000.000 lei onorariu expert majorat şi a obligat pe pârâte la 23.300.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 1, au declarat recurs, susţinând că hotărârea a fost dată şi cu încălcarea legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) fiind dată cu încălcarea art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Se arată că instanţa s-a pronunţat şi asupra procesului-verbal de control încheiat de Administraţia Financiară sector 1 încălcând principiul contradictorialităţii, respectiv nu a introdus în cauză şi organul constatator al creanţei.
Deşi în practicaua hotărârii se reţine ca părţi numai Ministerul Finanţelor Publice şi societatea reclamantă, în dispozitivul hotărârii apare şi acest organ.
Nefiind citată nu a avut posibilitatea formulării apărării.
Nici pe fondul cauzei soluţia nu se justifică, actele de control fiind legale.
Recursurile sunt fondate.
În cauză se solicită şi anularea procesului-verbal nr.238705/ 26.03.2001 încheiat de organele de control din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1.
Din încheierea de amânare de pronunţare (fila 88) cât şi din practicaua hotărârii, rezultă că au figurat ca părţi societatea reclamantă şi Ministerul Finanţelor or, în dispozitivul hotărârii, apare ca parte şi Administraţia Financiară Sector 1.
Dat fiind neconcordanţa arătată şi cum din actele dosarului a rezultat că acest din urmă organ nu a fost citat niciodată în cauză, se reţine că instanţa s-a pronunţat asupra valabilităţii unui act administrativ încălcând principiul contradictorialităţii prin neintroducerea în cauză a organului emitent, pentru a-i da posibilitatea a-şi formula apărări, astfel că, în baza art.312 alin.5 şi art.313 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile şi se va casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Criticile de fond din recursuri vor fi avute în vedere de instanţă ca apărări ale părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de Administraţia Finanţelor Publice sectorului 1 Bucureşti împotriva sentinţei nr.1677 din 10 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1276/2002. Contencios. Recurs anulare act... | CSJ. Decizia nr. 1278/2002. Contencios. Recurs refuz raspuns... → |
|---|
