CSJ. Decizia nr. 1278/2002. Contencios. Recurs refuz raspuns memoriu. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1278
Dosar nr.500/2002
Şedinţa publică din28 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de T. V. împotriva sentinţei civile nr.1635 din 29 noiembrie 2001 aCurţii de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatul pârât Ministerul Public prin procuror, lipsind recurentul reclamant T. V..
Procedura completă.
Procurorul a pus concluzii derespingere a recursului, apreciind că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2002 la Curtea de Apel Bucureşti, T. V. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.1635 din 29 noiembrie 2001, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, petentul a susţinut că în 1993 a formulat o plângere penală (dosarul nr.341/P/1993) dar pârâtul (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti) a refuzat să cercetezefaptele reclamate, să finalizezelucrarea în termenele legale astfel încât prin rezoluţie 25 februarie 2000, în temeiul prevederilor art.124 C. pen., pârâta a dispus închiderea şi clasarea dosarului.
Recurentul mai arată că nu a contestat soluţia, dar a cerut Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1să-i răspundă la memoriile înaintate (ultimuldin 4 octombrie 2001), să-i comunice o dată de audienţă, ocazie în caresă ia cunoştinţă de dosarul deurmărire penală nr.341/P/1993. A mai solicitat petentul ca pârâtul să-i comunice cine se face vinovat de dispariţia de la sediul parchetului a dosarului nr.341/1993 cu privire la care s-a luat măsurareconstituirii, cine a eliberat adresa nr.4561/P/1993 şi cine a încasat în numele lui suma de 14.401 $ lunar reprezentând salariu brut, în condiţiile în care nu a avut contracte de muncă şi nici nu a semnat vreun stat de plată.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1635/2001, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantulT. V., încontradictoriu cu Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în fapt că cererea reclamantului nu întruneşte condiţiile cerute de art.1 din Legea nr.29/1990.
Reclamantul chiar a depus răspunsurile date de pârât la unele memorii, dar ceea ce solicită petentul să i se comunice, prin cele 6 puncte din acţiune sunt cereri inadmisibile în contencios administrativ.
Verificându-se actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie constată că T. V. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Cercetările penale ce s-au efectuat în dosarul nr.341/P/1993 s-au supus dispoziţiilor C. proc. pen.
Din modul în care decurge cercetarea penală, eventualele plângeri împotriva felului în care este instrumentată cauza penală urmeazăîn mod obligatoriu dispoziţiile C. proc. pen.
Aşa fiind şi cum în cauză s-a făcut dovada că Parchetul (fila 5, fila 10, fila 11, din dosarul nr.1931/2001 al Curţii de Apel Bucureşti) a răspuns la memoriile petentului, nu se poate susţine că nu i s-a răspuns la sesizările făcute.
Faptul că nu i s-a comunicat în scris o dată la care să fie primit în audienţă când petentul ca parte interesată trebuia să facă diligenţe mergând în audienţă sau cereri de consultaţii juridice (fila 17din dosarul nr.1931/2001 al Curţii de Apel Bucureşti) nu constituie cereri care să se încadreze în contencios administrativ aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
Pe de altă parte, instanţa de contencios administrativ nu se constituie în organ de control al felului în care se organizează munca în Parchetul de pelângă Judecătoria Sectorului 1 urmând a stabili dacă pârâtul a adoptat o soluţie corectă sau nu în organizarea audienţelor.
Ceea ce este cert în cauză este faptul că cererea aşa cum a fost făcută de petent nu se încadrează în dispoziţiile art.1 din Legea nr.29/1990, întrucât la memoriile făcute de reclamantul recurent i s-a răspuns, aşa cum rezultă din înseşi copia adreselor depuse chiar de acesta la dosarul Curţii de Apel Bucureşti.
De altfel, nici motivele de recurs formulate de petent nu se încadrează în dispoziţiile art.304 C. proc. civ., instanţa de recurs făcând verificareacauzei în condiţiile art.3041 C. proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de T. V. împotriva sentinţei civile nr.1635 din 29 noiembrie 2001 aCurţii de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1277/2002. Contencios. Recurs anulare act... | CSJ. Decizia nr. 1280/2002. Contencios. Anulare ordin al... → |
|---|
