CSJ. Decizia nr. 1280/2002. Contencios. Anulare ordin al Presedintelui Curtii de Conturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1280
Dosar nr.1108/2002
Şedinţa publică din 28 martie 2003
S-a luat în examinare recursuldeclarat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr.571 din 13 decembrie 2001 aCurţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimata pârâtă D.V., lipsind recurentul pârât Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
D.V. a solicitat să se ia act că renunţă la judecata în ce priveşte capătul de cerere privind despăgubirile băneştiîntrucâta funcţionat în perioada 1 septembrie 2001 – 6 mai 2002 în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Sălaj şi că începând cu data de 7 mai 2002 este angajată la Camera de Conturi a judeţului Sălaj.
A depus la dosarul cauzei adresa de la fila 20 care atesta că în baza criteriilor de evaluare a activităţiiprofesionale pe anul 2002 a obţinut calificativulfoarte bine.
Solicită însă obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 iunie 2001 reclamanta D.V. a solicitat anularea Ordinului nr.218 din 14 mai 2001 emis de Preşedintele Curţii de Conturi a României prin care .
s-a desfăcut contractul de muncă în baza art.130 lit.a din Codul muncii, să sedispună reîncadrarea în funcţia avută anterior,evaluarea reală a activităţii desfăşurate, anularea celui de al treilea clasament al controlorilor financiari şi menţinerea primului clasament făcut deşeful compartimentului de control financiar şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Ordinul nr.218 din 14 mai 2001 a Curţii de Conturi a României în mod nelegal i s-adesfăcut contractul de muncă în baza art.130 lit.adin Codul muncii.
Reclamanta a apreciat că măsura luată este nelegală şi netemeinică deoarece nu au fost respectate criteriile stabilite de Plenul Curţii de Conturi a României în şedinţa din 26 aprilie 2001 şi transmise sub nr.880 din 27 aprilie 2001.
Tribunalul Sălaj Zalău prin sentinţa civilă nr.383 din 6 iulie 2001 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.571 din 13 decembrie 2001 a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea Ordinului nr.218 din 14 mai 2001 a Preşedintelui Curţii de Conturi a României şireîncadrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior cu plata drepturilor băneşti aferente pe perioada 15 mai 2001 până la reîncadrare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pentru departajarea personalului, la criteriile iniţiale de evaluare s-au adăugatşi indicii de salarizare în urma căruia reclamanta s-a situat pe locul 6 ceea ce adeterminat disponibilizarea sa.
În clasamentul controlorilor financiari pe criteriile prevăzute din hotărârea Comitetului de Conducere aCurţii de Conturi nr.34/2001 reclamanta se situează pe locul doi cu calificativul foarte bine pe anul 2000 şi cel mai mare număr de constatări pe act de control ceea ce face ca departajarea efectuată doar pe baza criteriului salarizării să fie nelegală şi neobiectivă.
Considerând hotărârea nelegală şi netemeinică a declarat recurs Curtea de Conturi a României.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esenţă că instanţa de contencios administrativ nu era competentă să cenzureze aspecte care nu au nici o tangenţă cu contenciosul administrativ şi nu era abilitată să stabilească locul pe care reclamanta îl ocupă în clasamentul întocmit la nivelul Camerei de Conturi Sălaj.
S-a mai susţinut că instanţa a interpretat eronat probele şi a ignorat susţinerile recurentei ceea ce a dus la anularea Ordinului nr.218/2001 înintegralitatea sa.
Recurenta a mai arătat că nu se justifică plata drepturilor băneşti aferente pe perioada cuprinsă între 15 mai 2001 până la reintegrare în primul rând pentru că măsura luată a fost consecinţa reducerii prin lege a numărului de posturi iar în al doilea rând pentru că reclamanta s-a angajat la altă instituţie şi a realizat venituri în această perioadă.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recursul este întemeiat numai în parte. Motivele de recurs formulate de Curtea de Conturi a României privitor la reîncadrarea reclamantei în aceeaşi funcţie sunt nefondate.
Prin Ordinul nr.2181 din 14 mai 2001 Curtea de Conturi a României a dispus disponibilizarea personalului din structurile de control, ca urmare a desfiinţării posturilor deţinute, în temeiul art.130 lit.a din Codul muncii.
În vederea realizării acestei operaţiuni Plenul Curţii de Conturi a stabilit criteriile de evaluare a personalului, care au fost transmise cu adresa nr.880 din 27 aprilie 2001 (fila 7 dosar nr.1391/2001 a Tribunalului Sălaj).
În urma aplicării acestor criterii, controlorul financiar D.V. s-a clasat pe locul trei.
Considerând că aceste criterii nu au fost suficiente pentru a realiza departajareapersoanelor ce urmează a fidisponibilizates-au stabilit şi alte criterii cumar fi numărul mediu de constatări pe fiecare act întocmit în perioada 2000-2001, respectiv numărul de abateri financiare constatate şiîncălcare ale disciplinei financiare de către persoanele juridice supuse controlului precum şi coeficienţii de salarizare acordaţi pe anii 1998 şi 1999.
La a doua evaluare reclamanta a obţinut locul 2 în clasament iar la a treia evaluare când s-a luat în calcul şi indicii de salarizare reclamanta s-a situat pe penultimul loc.
Având în vedere că indicii de salarizare nu sunt cuprinşi în criteriile de stabilire a controlorilor financiari ce urmează să fie disponibilizaţi, pentruîncadrarea în numărul maxim de posturi stabilit pentru Curtea de Conturi prin Legea bugetului de stat pe anul 2001, că reclamanta a obţinut calificativefoarte bune în aprecierea activităţii profesionale, urmează a se constata că hotărârea instanţei defond prin care s-a dispus reîncadrarea este legală şi temeinică.
Necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ a mai fost invocată de Curtea de Conturi a României în faţa Tribunalului Sălaj care asoluţionat-o prin sentinţa civilă nr.380 din 6 iulie 2001 în sensul că reclamanta fiind funcţionar public, potrivit art.95 din Legea nr.188/1999 poate cere instanţei de contencios administrativ anulareaordinului de destituire din funcţie.
În ce priveşte împrejurarea că instanţa nu ar fi fost abilitată să stabilească locul pe carereclamanta îl ocupă în clasamentul întocmit de Camera de Conturi Sălaj se constată că unul din capetele de cerere îl constituie anularea celui de al treilea clasament al controlorilor financiari şi să sedispună menţinerea primului clasament.
În această situaţiejudecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru apreveni orice greşeală privind aflarea adevărului în scopul orotirii drepturilor şi interesului părţilor.
Faţă de declaraţia reclamantei că în perioada 1 septembrie 2001 – 6 mai 2002 a fost angajată la Direcţia Generalăa Finanţelor Publice Sălaj iar începând cu data de 7 mai2002 a fost reîncadrată la Camera de Conturi ajudeţului Sălaj urmează a se admite recursul numaiîn partea referitoare la plata drepturilor băneşti, instanţa luând act de renunţarea reclamantei la judecata sub acest aspect, menţinând totodată dispoziţiile privitoare la măsura reîncadrării reclamantei în funcţia avută anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursuldeclarat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr.571 din 13 decembrie 2001 aCurţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa în partea referitoare la obligarea recurentei pârâte la plata drepturilor băneşti luându-se act de renunţarea la judecata pe acest aspect conform art.246 Cod procedură civilă. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge cererea de cheltuieli formulată de intimata D.V.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1278/2002. Contencios. Recurs refuz raspuns... | CSJ. Decizia nr. 1282/2002. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
