CSJ. Decizia nr. 1352/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1352
Dosar nr.3169/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de B.V. împotriva sentinţei civile nr.350 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul reclamant B.V., prin procuratorul său B.A. A lipsit intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Procedura completă.
Procuratorul recurentului reclamant a susţinut şi dezvoltatmotivele de recurs, solicitândadmiterea recursului, casarea sentinţei atacate iar pe fondul cauzei, admiterea acţiunii şi acordarea drepturilor solicitate începând cu 1 aprilie 2001.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 iunie 2002, reclamantul B.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj,solicitândmodificarea hotărârii nr.251 din 30 mai 2002 emisă de pârâtă, în sensul ca drepturile prevăzute deLegea nr.189/2000 să-i fieacordate cu începere de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 iunie 2002.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, potrivit legii, drepturile se acordă din luna următoare depunerii cererii. Întrucât el a formulat cererea la data de 6 martie 2001, este îndreptăţit să primească indemnizaţie de la 1 aprilie 2001 şi nu de la 1 iunie 2002, cum aprocedat în mod eronat pârâta.
Prin sentinţa civilă nr.350 din 17 septembrie 2002, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prima cerere a reclamantului privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr.189/2000, formulată la data de 6 martie 2001 a fost respinsă, împrejurare confirmată prin sentinţa civilă nr. 222/2001 a Curţii de Apel Cluj, rămasă irevocabilă.
Ulterior, la 22 mai 2002, reclamantul a depus o nouă cerere, admisă de pârâtă prin hotărârea nr.251 din 30 mai 2002.
La pronunţarea soluţiei de respingere a acţiunii, instanţa a avut în vedere prevederile art.5 din Hotărârea Guvernului nr.127/2002, potrivit cărora, în cazul aprobării cererilor, indemnizaţiile seacordă începând cu luna următoare depunerii acestora, precum şi o notă emisă de Casa Naţională de Pensii, nr.1026/2002, prin care au fost îndrumate casele judeţene depensii să aibe în vedere data noii cereri, în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească irevocabilă de respingere a contestaţiei privind o primă solicitare.
Împotrivasentinţei a declarat recurs reclamantul B.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul, referindu-se la întâmpinarea depusă de pârâtă la prima instanţă, a arătat că nu există autoritate de lucru judecat, el nesolicitând recunoaşterea statutului de strămutat, astfel cum era reglementat în forma iniţială a Legii nr.189/2000, ci calitatea de refugiat, care dealtfel, i-a fost acordată prin hotărârea nr.251/2002.
Cât priveşte nota emisă de Casa Naţională de Pensii, invocată de instanţă, aceasta nu poate avea aplicabilitate, neputând modifica prevederile unei legi, act normativ cu forţă juridică superioară, care dispune ca drepturile respective să fie acordate din luna următoare datei depunerii cererii, deci, în cazul reclamantului, data corectă este 1 aprilie 2001.
De altfel, a arătat reclamantul, anterior datei de 22 mai 2002 la care s-a referit pârâta când a stabilit data de 1 iunie 2002, el a depus o nouă cerere la 14 martie 2002, despre care nu s-a făcut vorbire.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, şi avândîn vedere prevederile art.304 şi 304/1 Cod procedură civilă, Curtea vaconstata că recursul esteîntemeiat, urmând a se dispune casarea sentinţei şi pe fond, admiterea acţiunii.
Excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă în întâmpinarea depusă la prima instanţă nu este admisibilă, neexistând identitate de obiect şi de cauză între litigiul de faţă şi celsoluţionat irevocabil prin sentinţa civilă nr.222/2001.
În acea pricină, instanţa a respins acţiunea reclamantului privind anularea hotărârii nr.951 din 9 martie 2001 emisă de pârâtă prin care se respinsese cererea de acordare acalităţii de beneficiar al Legii nr.189/2000.
În prezentullitigiu, obiectul îl constituie modificarea parţială a unei alte hotărâri, nr.251 din 30 mai 2002 prin care s-a stabilit că reclamantul se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.
Nu se poate susţine că actul administrativ emis de pârâtă la 9 martie 2001 ar fi încă în vigoare şi ar avea autoritate de lucru judecat pentru perioada 1 aprilie 2001 – 1 iunie 2002, întrucât însăşi Casa Judeţeană de Pensii Cluj a procedat potrivit art.10 din Legea nr.189/2000 la revizuirea hotărârii nr.951 şi, în urma verificăriilegalităţii solicitării, a întocmit o nouă hotărâre.
Desigur, pârâta trebuia să aibe în vedere data depunerii cererii iniţiale, o nouă cerere nemai fiind de altfel necesară, acelaşi act normativ permiţând casei de pensii să emită decizie de revizuire şi din proprie iniţiativă.
De asemenea, nu există nici identitate de cauză. Deciziile emise de pârâtă precum şi cele douăhotărâri judecătoreşti, cea irevocabilă şi cea atacată cuprezentul recurs se referă la prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, însă la data emiterii hotărârii nr.951/2001 şi la data pronunţării sentinţei civile nr.222/2001 era în vigoare textul în forma sa iniţială „persoana strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu".
De-abiaîn anul 2002, după ce prin HG nr.127 din 14 februarie 2002 s-aexplicat înţelesul noţiunii de „persoană strămutată", art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 a fost modificat prin Legea nr.849/2002 în sensul că beneficiază de drepturi şi persoana care „a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Referitor la îndrumările date de Casa Naţională de Pensii privind data acordării drepturilor pentru persoanele refugiate, acestea nu pot modifca prevederile exprese ale Legii nr.189/2000, potrivit cărora data este cea de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
În cauză, întrucât însăşi pârâta şi-a revizuit prima hotărâre, trebuia să se aibe în vedere la stabilirea începerii acordării drepturilor, data cererii iniţiale a reclamantului, 6 martie 2001.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul şi va casa sentinţa, urmând a admite acţiunea astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.V. împotriva sentinţeicivile nr.350 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea formulată de reclamantul B.V.
Modifică, în parte, hotărârea nr.251 din 30 mai 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în sensulcă drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 i se acordă începând cu 1 aprilie 2001.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 135/2002. Contencios. Anulare decizie Oficiul... | CSJ. Decizia nr. 1424/2002. Contencios → |
|---|
