CSJ. Decizia nr. 1359/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1359
Dosar nr.3178/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat deCasa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr.456 din 23 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal, părţile în cauză, respectiv recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi intimata reclamantă S.N. nu s-au prezentat.
Procedura completă.
Referind asupra cauzei, magistratul asistent aarătat că ambele părţi au solicitat, în scris (filele 3 şi 12, dosar recurs), judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 august 2002, reclamanta SW.N. a solicitat modificarea hotărârii nr.41/2002 emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în sensul ca indemnizaţia cuvenită în temeiul Legii nr.189/2000 să-i fie acordată cu începere de la data de 1 martie 2001.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 la data de 20 februarie 2001, iar pârâta a stabilit nelegal ca indemnizaţia cuvenită potrivit acestei legi să fie plătită cu începere de la 1 mai 2002, în loc de luna următoare depunerii cererii.
Prin sentinţa civilă nr.456 din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea, a anulat parţial hotărârea nr.41 din 23 mai 2002 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să acorde indemnizaţia care se cuvine reclamantei începând cu data de 1 martie 2001.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că în modnelegal pârâta aacordat reclamantei indemnizaţia prevăzută în Legea nr.189/2000 numai după data depunerii celei de-a doua cereri, când normele metodologice de aplicare aOrdonanţei Guvernului nr.105/1999, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002, au prevăzut că în categoria persoanelor strămutate se includ şi persoanele care s-au refugiat. Instanţa de fond a avut în vedere că persoanele refugiate beneficiază de indemnizaţie în baza Legii nr.189/2000 şi nu prin efectul aplicării normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a anulat greşit actul administrativ individual prin care se acordase intimatei dreptul prevăzut de Legea nr.189/2000 începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, conform Hotărârii Guvernului nr.127/2002, care a interpretat legea susmenţionată. Pentru perioada anterioară, de la 1 aprilie 2001 şi până la 1 mai 2002, recurenta a arătat că exista autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr.212/2001 prin care Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea intimatei de recunoaştere a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
Urmare respingerii acestei prime acţiuni formulate de intimată, recurenta a susţinut că a rămas definitivăhotărârea prin care Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Cluj se pronunţase asupra cererii depuse în baza Legii nr.189/2000 la data de 20 februarie 2001 şi că, acordând intimatei indemnizaţie din luna următoare cererii iniţiale, instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanţă care a fost aprobată prin Legea nr.189/2000.
Instanţa de fond a stabilit judicios că intimata a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice şi că, în această calitate, beneficiază de drepturile care au fost prevăzute în Legea nr.189/2000 şi nu în normele metodologice aprobate ulterior pentru aplicarea legii.
De altfel, însăşi recurenta a confirmat prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond că, după adoptarea Hotărârii Guvernului nr.127/2002, în care a fost interpretată noţiunea de „persoană strămutată în altă localitate" în sensul Ordonanţei Guvernului nr.105/1999,s-a creat posibilitatea de a se acorda retroactiv drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000.
În consecinţă, conform art.5 din Legea nr.189/2000, recurenta a fost corect obligată să acorde intimatei drepturile cuvenite potrivit acestei legi cu începere de la 1 martie 2001, respectiv de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Susţinerea recurentei că pentru prima cerere a intimatei, formulată la 20 februarie 2001, exista autoritate de lucru judecat se dovedeşte a fi nefondată. Cauza soluţionată de Curtea de Apel Cluj prin sentinţa civilă nr.212/2001 aavut ca obiect cererea intimatei de anulare a hotărârii nr.958 din 9 martie 2001 emisă de Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale a judeţului Cluj şi s-a întemeiat juridic numai pe dispoziţiile Legii nr.189/2000. Acest prim litigiu judecat prin sentinţa irevocabilă menţionată anterior a avut un obiect şi o cauză diferite de cele ale cauzei de faţă şi a fost soluţionat în contradictoriu cu o altă autoritate publică, astfel încât instanţa de fond a constatat corect că nu există autoritate de lucru judecat în sensul prevederilor art.1201 cod civil şi art.166 Cod procedură civilă. Neexistând identitate de obiect, cauză şi părţi între cele două cereri formulate de intimată, autoritatea de lucru judecat a fost invocată fără temei în recurs.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art.304 şi art.3041 Cod procedură civilă, nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat deCasa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr.456 din 23 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1356/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 136/2002. Contencios. Suspendarea executarii... → |
|---|
