CSJ. Decizia nr. 1365/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1365
Dosar nr.2899/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
La data de 26 martie 2003, s-au luat în examinare recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt şi Ministerul Finanţelor Publice, precum şi de S.C. „C" SAîmpotriva sentinţei civile nr.250 din 30 august 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 26 martie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la data de 2 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 iunie 1999, reclamanta S.C. "C" SA a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, solicitând anularea deciziei nr.1263/1999 şi a procesului-verbal nr. 1326/1996 şi exonerarea societăţii de plata sumei de 58.982.908 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organul de control a reţinut în mod eronat că ar fi încasat necuvenit suma respectivă, prin practicarea unor preţuri mai mari la livrarea către S.C."E"a cantităţii de 2,957 tone grâu.
Prin sentinţa nr.138/ 7.03.2001 Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea şi a dispus anularea actelor administrative atacate, cu motivarea că societatea, care nu încasase de la cumpărător suma în litigiu, nu o datorează bugetului de stat.
Recursul declarat de pârâţi a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie care, prin Decizia nr.60/ 15.01.2002 a Secţiei Contencios Administrativ a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea completării materialului probator, eventual a efectuării unei noi expertize contabile.
În fond după casare, Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ a dispus, prin sentinţa nr.250/ 30.08.2002 admiterea în parte a acţiunii, anularea parţială a celor două acte administrative şi constatarea că reclamanta datorează la bugetul de stat suma de 42.231.256 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a încasat necuvenit o sumă de bani prin practicarea unor preţuri mai mari faţă de preţul negociat, dar contravaloarea comisionului de 10,80 lei/ kg. grâu a fost în total de 12.138.660 lei şi nu de 21.212.982 lei, întrucât la facturile nr.613 şi 614 nu a fost practicat acest comision.
Cu privire la eroarea de calcul a preţului, stabilită de organul de controlla suma de 37.769.929 lei, instanţa a constatat că valoarea reală este de 30.092.596 lei, sumă pe care societatea o datorează la bugetul de stat.
Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta S.C. „C" SA , cât şi pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt şi Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că suma de 10,80 lei/kg. grâu a fost negociată cu societatea care a cumpărat grâul, reprezentând contravaloarea operaţiunilor suplimentare aferente vânzării şi a invocat drept act justificativ adresa nr.18/2002 emisă de SC „E" .
Referitor la eroarea de calcul, reclamanta a susţinut că suma nu a fost încasată de societate şi la două luni după control, respectiv la 26.09.1996, s-a efectuat stornarea ei în contabilitate, astfel încât instanţa a reţinut în mod eronat că s-ar datora bugetuluide statsuma de 30.092.596 lei.
Pârâţii au criticat sentinţa sub aspectul valorii comisionarului reţinut de instanţă ca fiind încasat de reclamantă. În acest sens, s-a susţinut că instanţa a greşit, preluând fără motivare concluziile raportului de expertiză privind nefacturarea comisionului la facturile nr.613 şi 614 din 31.01.1996.
În realitate, au arătat pârâţii, reclamanta a încasat necuvenit suma de 58.952.908 lei, încasând suplimentar cu ocazia livrării cantităţii de 2,957 tone grâu de panificaţie un comision de 10,80/ Kg., în afară de preţul de 318 lei/kg.
Examinând cauza în raport de motivele invocate de recurenţi şi având în vedere prevederile art.304 şi 3041 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă prin modificarea în parte a sentinţei, în sensul că suma datorată de reclamantă la bugetul statului este de 12.138.660 lei. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi se va dispune respingerea recursului formulat de pârâţi, ca nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că S.C. „C" SAa practicat preţuri mai mari decât preţulnegociat, de 318 lei/kg. grâu, încasând un comision de 10,80 lei/kg.
Livrarea grâului de panificaţie s-a făcut în lipsa unui contract de vânzare-cumpărare, în baza repartiţiei emise de Romcereal Bucureşti care a transmis prin telex şi valoarea preţului.
La data facturării, astfel cum a constatat instanţa, nu a existat un accept scris al cumpărătorului privind comisionul de 10,80 lei/kg. că reprezentând contravaloarea unor operaţiuni suplimentare, aferentelivrării grâului.
În acest sens, criticile formulate de reclamantă privind neluarea în considerare a adreseinr.18/ 24.05.2002 emisă de SC „E" SRL(f.25 dosar fond nr.343/2002) sunt nefondate, actul fiind încheiat la 6 ani de la data livrării şi neputând atesta retroactiv că ar fi existat în anul 1996 o acceptare de plată a comisionului.
Nu este întemeiat nici motivul invocat în recursul părţilor privind valoarea comisionului care nu ar fi de 12.138.660 lei, astfel cum a reţinut instanţa, ci de 21.212.982 lei, cum a stabilit organul de control.
Astfel cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă care a verificat situaţia facturilor întocmite pentru SC „E" SRL(documente anexate lucrării), reclamanta nu a efectuat comisionul de 10,80 lei/Kg. la facturile nr.613 şi 614 din data de 31.01.1996, astfel încât adaosul încasat necuvenit şi care trebuie restituit la bugetul de stat este de 12.138.660 lei.
Apare însă întemeiată critica formulată de reclamantă privind greşita sa obligare la plata sumei de 30.092.596 lei, reprezentând eroarea de calcul la întocmirea facturilor către S.C. „E" SRL.
Din probele administrate a rezultat că, faţă de valoarea facturii emise de reclamantă, de 1.325.469.630 lei, societatea cumpărătoare a achitat numai 1.289.827.563 lei. Diferenţa de 30.092.596 lei nu a fost încasată de reclamantă, iar la două luni după data controlului, R.A. Romcereal – Sucursala Olt, cu factura de creditare nr.800849/ 26.07.1996 a stornat operaţiunea privind eroarea de calcul, astfel încât suma sus menţionată nu este datorată bugetului de stat.
În raport de cele expuse, Curtea va admite recursul reclamantei în sensul că aceasta datorează bugetului de stat numai suma de 12.138.660 lei şi va respinge recursul declarat de pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Societatea comercială „C" S.A. împotriva sentinţei civile nr.250/ 30.08.2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că, se constată că reclamanta datorează la bugetul statului suma de 12.138.660 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt şi de Ministerul Finanţelor Publice.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 136/2002. Contencios. Suspendarea executarii... | CSJ. Decizia nr. 1370/2002. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
