CSJ. Decizia nr. 1391/2002. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1391
Dosar nr. 2812/2002
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.E., Ş.V., D.I. şi N.F. în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, au solicitat suspendarea ordinelor nr. 76, 80 şi 115 din 20 ianuarie 2000 emise de pârât prin care li s-au imputat sume de bani reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat prin aprobarea nelegală a rambursării taxei pe valoarea adăugată la cinci societăţi comerciale.
S-a mai solicitat şi suspendarea eventualelor măsuri asigurătorii ce s-ar lua împotriva lor pentru acoperirea sumei considerată prejudiciu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr. 322 din 17 martie 2000 a admis în parte acţiunea şi a dispus suspendarea executării ordinelor atacate.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia contencios administrativ, prin Decizia nr. 1056 din 15 martie 2001, a admis recursul declarat de Ministerul Finanţelor şi a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare aceleaşi instanţe.
S-a arătat că, pentru a decide cu privire la admisibilitatea unei astfel de cereri, instanţa este obligată să examineze probele şi să constate în ce măsură cazul este temeinic justificat, iar exercitarea actului administrativ produce reclamanţilor o pagubă iminentă, respectiv dacă sunt îndeplinite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 779 din 6 iunie 2001, a admis cererea şi a dispus suspendarea ordinelor 76, 80 şi 115 din 20 ianuarie 2000 emise de pârât, până la soluţionarea definitivă a contestaţiilor ce face obiectul dosarului 1108/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, reţinând ca îndeplinite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea hotărârii şi respingerea cererii, nefiind întrunite cerinţele legii – cazuri bine justificate şi dovada producerii unei pagube iminente.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
Prima condiţie care trebuie îndeplinită este aceea ca motivele suspendării să fie bine justificate, adică să existe o îndoială puternică cât priveşte legalitatea actului administrativ contestat.
În speţă, această cerinţă nu este îndeplinită, soluţia dată de instanţa de fond fiind de respingere a acţiunii privind anularea ordinelor în discuţie.
Nici cealaltă cerinţă privind producerea unei pagube iminente nu este făcută în cauză.
În consecinţă, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa hotărârea şi în fond se va respinge cererea de suspendare a executării ordinelor 76, 80 şi 115 din 20 ianuarie 2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 779 din 6 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge cererea de suspendare a ordinelor 76, 80 şi 115 din 20 ianuarie 2000.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 139/2002. Contencios. Anulare decizie Presed.... | CSJ. Decizia nr. 1395/2002. Contencios. Anularea examenului de... → |
|---|
