CSJ. Decizia nr. 1416/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1416
Dosar nr.1169/2002
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
La data de 28 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Societatea comercială A şi S P Constanţa S.A. împotriva sentinţei civile nr.16/CA din 21 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia contencios administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de28 martie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 4 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Societatea comercială ASP Constanţa S.A., în nume propriu şi Societatea comercială C 99 SRL, în calitate de lichidator al reclamantei, au chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, pentru a se dispune suspendarea în baza art.9 din Legea nr. 29/1990 a executării procesului-verbal încheiat la 26.10.2001 de Direcţia de Control Fiscal şi anularea deciziei nr.2009/ 11.12.2001 emisă de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul de control contestat i s-a reţinut ca datorie către bugetul de stat suma de 26.561.214.737 lei reprezentând: 2.153.723.244 lei T.V.A.; 6.851.430.806 lei impozit pe profit; 1.003.180.779 lei cu titlu de majorări de întârziere TVA; 7.828.588.844 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 8.724.921.064 lei cu titlu de obligaţii preluate din alte procese verbale şi care au fost actualizate.
Prin Decizia nr.2009/ 11.12.2001, Ministerul Finanţelor Publice, a respins ca nedepusă în termen contestaţia formulată, reţinând că reprezentanţii legali ai societăţii au refuzat a semna constatările evidenţiate în procesul-verbal, motiv pentru care organul de control a transmis procesul-verbal societăţii, cu scrisoare recomandată cu confirmarea de primire nr.23346/ 30.10.2001, astfel că procesul-verbal a fost adus la cunoştinţă la data de 31.10.2001, iar contestaţia a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art.4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.13/2001.
Reclamanta arată că în mod greşit în procesul-verbal au fost trecuţi ca având calitatea de reprezentanţi ai ei directorul general, directorul economic şi contabilul şef, deoarece la data întocmirii procesului-verbal de control, reprezentantul legal al acesteia era societatea comercială Consulta 99 S.R.L., ce avea calitate de lichidator.
Prin sentinţa civilă nr.2984 din 10.05.2000, a Tribunalului Bucureşti, s-a dispus începerea procedurii lichidării desemnându-se lichidatorul sus precizat, dispunându-se totodată, ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea pentru ca, în data de 27.09.2000, judecătorul sindic, să fi dispus prin încheiere „prorogarea atribuţiei de conducere a lichidatorului judiciar, după finalizarea raportului de examinare, condiţie în care, în mod evident, susţine reclamanta, conducerea societăţii s-a exercitat în continuare de consiliul de administraţie al acesteia, potrivit actelor constitutive, astfel cum rezultă şi din adresa nr.4442/ 20.09.2001, emisă de lichidatorul judiciar.
În data de 17.10.2001, prin încheiere, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, dispune acordarea conducerii în tot a activităţii debitoarei de către lichidator", împrejurare ce duce la comunicarea procesului-verbal către lichidator, în calitate de reprezentant legal.
Prin sentinţa civilă nr.8641/ 7.11.2001 a Tribunalului Bucureşti s-a dispus „închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei", astfel că, în mod greşitpârâtul a respins ca nedepusă în termen contestaţia, deoarece putea formula contestaţie numai începând cu data de 7.11.2001, până la 23.11.2001.
S-a mai arătat că, nu se cunoaşte cine a semnat confirmarea de primire şi a ridicat de la Oficiul poştal nr.1 Constanţa procesul-verbal comunicat prin poştă, care nu poartă ştampila societăţii şi care a fost adus la data de 5.11.2001, la sediul societăţii de către un funcţionar de la poştă, în aceeaşi zi fiind şi înregistrat.
Prin încheierea din 20.12.2001, în baza art.9 din Legea nr. 29/1990 s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal din 11.12.2001 încheiat de Direcţia de Control Fiscal Constanţa până la soluţionarea cauzei.
Curtea de Apel Constanţa – Secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr.16/CA/ 21.02.2002, a respins ca nefondată acţiunea şi excepţiile formulate de Ministerul Finanţelor, de decădere din drepturi de a fi repusă în termenul de soluţionare a contestaţiei şi inadmisibilităţii acţiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la încheierea procesului verbal de control, reprezentanţii legali ai societăţii au refuzat să-l semneze, drept pentru care rezultatele controlului au fost comunicate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Reclamanta a primit procesul-verbal la 31.10.2001, conform semnăturii de primire a delegatului împuternicit de societate cu ridicarea corespondenţei.
Contestaţia fiind depusă la 20.11.2001 şi înregistrată la nr.5107 s-a făcut peste termenul legal de 15 zile, lucru corect stabilit şi de pârât în Decizia atacată.
Susţinerea că Decizia trebuia comunicată lichidatorului a fost înlăturată de instanţă întrucât societatea se afla în culpă, nu a notificat organului de control despre împrejurarea că se afla în procedura prevăzută de Legea nr.64/1995 modificată, nu a depus copie de pe încheierea din 17.10.2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, de altfel, reclamanta nu devine incapabilă ca efect al desesizării, ce este măsură premergătoare lichidării averii acestuia.
S-a arătat că, desesizarea debitorului, astfel cum este cuprinsă în Legea nr.64/1995 cu modificările ulterioare, produce un dublu efect: îl lipseşte pe debitor de dreptul de a-şi administra bunurile şi de a dispune de ele, dar şi de dreptul de a-şi conduce activitatea.
Desesizarea debitorului fiind o măsură stabilită în interesul masei credale şi în scopul de a conseva bunurile din averea acestuia, după deschiderea procedurii, nu împiedică pe debitor, în speţă, reclamantul de a-şi exercita drepturile patrimoniale care nu privesc administrarea şi dispoziţia bunurilor desesizate.
Debitorul – mai precis, acţiunile sale, nu sunt lovite de incapacitate şi, mai mult, el nu este împiedicat să aibă un rol activ în procedura falimentului, situaţie ce rezultă din art. 82 din lege – el trebuind să fie de faţă la inventarul bunurilor sale, putând să-l conteste ( art.97 din lege ) având dreptul de a contesta creanţele creditorilor săi, art.102 din lege – de a obiecta împotriva vânzării directe a unui imobil din averea sa – toate aceste contestaţii sau obiecţiuni urmând a fi soluţionate de judecătorul sindic.
Termenul de contestare nu curge de la data înregistrării procesului-verbal de control în evidenţa societăţii, respectiv de la 5.11.2001, ci de la primirea procesului-verbal de control de către delegatul societăţii, respectiv data de 31.10.2001.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, societatea comercială ASP Constanţa S.A., în nume propriu şi C 99 S.R.L. în calitate de lichidator, au declarat recurs şi au solicitat admiterea acţiunii, casarea sentinţei, desfiinţarea deciziei nr.2009/ 11.12.2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi trimiterea cauzei la Ministerul Finanţelor – Direcţiade soluţionare a contestaţiilor, pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Se arată că la data încheierii şi comunicării procesului-verbal din 25.10.2001, S.C. ASP se afla în procedura falimentului, iar conducerea activităţii sale era încredinţată lichidatorului S.C. C 99 SRL. În consecinţă, toate actele şi acţiunile trebuiau comunicate lichidatorului, deoarece societatea a fost citată în perioada 17.10. – 7.11.2001, în toate actele, prin lichidator.
Având cunoştinţă de numirea şi puterile de reprezentare şi administrare ale lichidatorului, Direcţia de Control Fiscal Constanţa avea obligaţia să comunice procesul-verbal la sediul din Bucureşti al lichidatorului şi nu la sediul ASP, care nu mai putea să se reprezinte singură.
Se mai arată că, Ministerul de Finanţe avea cunoştinţă de procedura falimentului ASP, deoarece s-a şi constituit drept creditor la masa credală.
Conform sentinţelor depuse în perioada 17.10.2001 – 7.11.2001 se ridicase în tot dreptul de administrare al ASP S.A. (vezi sentinţa nr.2984/ 10.05.2000 a Tribunalului Bucureşti, încheierea din 27.09.2000 a judecătorului sindic, încheierea din 17.10.2001 a Tribunalului Bucureşti).
Este adecvărat că la data de 7.11.2001 Consiliul de administraţie al ASP a reprimit drepturile de administrare ale societăţii, dar asta ca urmare a faptului că între timp societatea şi-a plătit toţi creditorii şi prin sentinţa civilă nr.8641/ 7.11.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, s-a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. ASP şi SP Constanţa S.A.
În consecinţă, la data de 26.11.2001 (data încheierii procesului verbal contestat), reprezentantul legal al societăţii era lichidatorul S.C. C 99 S.R.L., iar procesul-verbal de control trebuia comunicat către lichidator în calitate de reprezentant legal.
Recursul este nefondat.
Organul de control al Direcţiei de Control Fiscal Constanţaa procedat la verificarea societăţii reclamante în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr.70/1997, privind controlul fiscal, aprobată prin Legea nr.506/2001 şi Hotărârea Guvernului nr.886/1999, pentru aprobarea instrucţiunilor de aplicare a prevederilor ordonanţei, la sediul declarat al contribuabilului.
La terminarea controlului s-a încheiat procesul-verbal din 26.10.2001 în care s-a consemnat că reprezentanţii legali ai societăţii (directorul general, directorul economic şi contabilul şef) au refuzat semnarea procesului-verbal, drept pentru care, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.20 pct.11 din Instrucţiunile de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.70/1997 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.886/1999, respectiv rezultatele controlului au fost comunicate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (filele 25-32, 80-88).
Societatea comercială ASP şi SP Constanţa S.A. a primit scrisoarea recomandată cu procesul-verbal întocmit de organul de control, la data de 31.10.2001, conform semnăturii de primire a delegatului împuternicit de societate cu ridicarea corespondenţei (fila 48).
Scrisoarea recomandată cu confirmare de primire a purtat nr. 23346 din 30.10.2001 şi a fost primită la 31.10.2001.
Societatea reclamantă a formulat contestaţie împotriva actului de control cu adresa nr.2770/ 20.11.2001, înregistrată la Direcţia de control fiscal sub nr.5107/ 20.11.2001, cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art.4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.13/ 26.01.2001.
Susţinerea reclamantei că, în cauză, comunicarea procesului verbal contestat ar fi trebuit făcută lichidatorului SC C. 99 SRL, în calitate de reprezentant legal şi nu societăţii, în procesul-verbal fiind trecuţi din eroare cu calitate de reprezentanţi directorul general, directorul economic şi contabilul şef, acesta fiind şi motivul pentru care au refuzat semnarea procesului verbal, nu poate fi primită.
Reclamanta se află în culpă procesuală, întrucât pe toată durata desfăşurării controlului, persoanele care au reprezentat societatea în timpul verificării, nu au făcut uz de prevederile art.7 alin.4,5,6 şi 7 din Hotărârea Guvernului nr.886/1999 şi nu au notificat în scris organul de control despre faptul că SC „A. şi S P Constanţa" S.A. este în faliment, iar actul de control ar trebui adus la cunoştinţa lichidatorului S.C. C 99 SRL.
În recurs, s-au depus încheierile din 27.09.2000 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, prin care s-a prorogat precizarea atribuţiei de conducere a lichidatorului judiciar după finalizarea raportului de examinare şi din 17.10.2001 prin care s-a acordat conducerea activităţii de administrare a debitoarei – lichidatorului, precum şi sentinţa nr.8641/ 7.11.2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, unde în baza art.119 din Legea nr.64/1995 republicată, s-a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei.
Faţă de actele prezentate, se reţine că procesul-verbal din 26.10.2001, comunicat societăţii ASP la 31.10.2001 (fila 48) a fost contestat de reclamantă la 20.11.2001, cu depăşirea termenului legal.
Comunicarea s-a făcut legal societăţii, întrucât aceasta nu a anunţat că este în procedura prevăzută de Legea nr.64/1995, procedură închisă la 7.11.2001 (vezi sentinţa nr.8641/ 7.11.2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială).
Susţinerea din recurs că organul de control – Direcţia de Control Fiscal Constanţa cunoştea că societatea se află în procedura de faliment şi nu trebuia încunoştiinţată, nu poate fi primită faţă de prevederile exprese ale legii. Mai mult, în dosarul de faliment a figurat Administraţia Finanţelor Publice, iar aceasta înainte de data de 23.10.2001 a făcut cerere de retragerede pe tabloul creditorilor 62008/ 5.10.2001 (fila 63), deci înainte de finalizarea procesului-verbal de control din 26.10.2001, care a fost întocmit de alt organ – Direcţia de Control Fiscal Constanţa.
De precizat că, fostul lichidator nu mai are interes în cauză, întrucât prin sentinţa nr.8641/ 7.11.2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, s-a închis procedura falimentului împotriva debitoarei.
Soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul declarat de societate şi S.C. C 99 SRL se priveşte nefondat şi în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. ASP şi S P Constanţa S.A. în nume propriu şi S.C. C 99 S.R.L. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.16/ CA din 21 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2002. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 140/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
