CSJ. Decizia nr. 1446/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1446
Dosar nr. 1165/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC "D" SRL împotrivadeciziei nr.21 din 18 ianuarie 2002 a Curţii de Conturi a României-Secţia Jurisdicţională.
La apelul nominals-a prezentat:recurenta SC "D." SRLreprezentată de avocatul P.A. şi intimaţiiD.I. şi T.M. personal precum şi Curtea de Conturi prin consilierul juridic D.N.
Procedura completă.
Avocatul P.A.a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacateca nelegală şi netemeinică pentru motivele prezentate în recurs pe care le-a reiterat oral
Intimaţiiavând pe rând cuvântulau solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.
Aceleaşi concluzii de respingere a recursului ca nefondat au fost puse şi de consilierul juridicD.N.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilordosarului, constată următoarele:
Prinsesizarea cu nr.281 din 11.12.1008 procurorul financiar al Camerei de Conturi Argeş a sesizat Colegiul jurisdicţional Argeşca în perioada 1 ianuarie 1996-17 februarie 1997 SC "D."SRL a încasat necuvenit de la bugetul de stat prime pentru porcineîn sumă de 662.372.000 lei aferente unei cantităţi totale decarne porcine de 454.402 kg.
S-a precizatîn actul de sesizare că această situaţie a fost stabilită prin procesul verbal de control încheiat de controlorii financiari ai Direcţiei de Control Financiar Argeş cu nr.852/1998, şi nu s-a solicitat obligarea SC"D."SRLîn solidar cu asociatul unic B.A. la plata sumei către buget.
Colegiul jurisdicţional Argeş prin sentinţa nr.247 din 18 iunie 2001 a admis în parte actul de sesizare şi a obligatSC"D."SRLla plata sumei de 662.372.000 lei şi dobânda aferentă de 42,62% la buget, respingândsesizarea faţă de persoanele fizice.
Impotrivaacestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional recurenta-pârâtă SC"D."SRL criticând soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică în sensul că în urma sesizării organelor de urmărire penală acestea au stabilit că nu se face vinovată de săvârşirea unor infracţiuni, că pe de altă parte expertizele efectuate la urmărirea penală au stabilit că nu exista sume încasate nejustificat.
Se critică sentinţa Colegiului jurisdicţional şi pentru că a motivat hotărâreaavând la bază o expertiză efectuată de expertul desemnat de Colegiu, care este în contradicţie cu expertizele de la urmărirea penală,că acest expert a refuzat să stabileascăsituaţiacontabilă cu cele 72 facturi pe care pârâta le-a predatcontrolorilor financiar cu proces-verbal, că fără aceste facturi situaţia şi concluziile acestui expert nu sunt reale.
Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi a României prin Decizia nr.21 din 18 ianuarie2002 a respins recursul jurisdicţional şi a menţinut sentinţa nr.47/2001.
Pentru a pronunţarespingerea recursului jurisdicţional-Secţia Jurisdicţională a reţinut că recurenta nu a respectat dispoziţiile legale, că expertiza efectuată în faza cercetării judecătoreşti s-a bazat pe date certe, după cum a mai constatatSecţia jurisdicţională că soluţia organului deurmărire penalănu are autoritate de lucru judecat în faţa Colegiului jurisdicţional.
Impotriva deciziei nr.21 din 18 ianuarie 2002 pronunţată de Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi a declarat recurs SC"D."SRL, susţinând că hotărârea este nelegală şi netemeinicăinvocândcamotivul de casare pe cele prevăzute de art.304 pct.6,8,9,10 Cod procedură civilă şi anume:
-instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere şi a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, referindu-se la stabilirea unui prejudiciu, fără a se avea în vedere cererea ei de analiză a celor 72 de facturi preluate de controloriifinanciari.
-instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii,înţelegând recurenta să facă trimitere tot la refuzul de a fi analizatecele 72 facturi, în lipsa cărora actul de control este greşit;
-hotărârea a fost dată cu încălcarea legii;
-instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de probă, de apărare, sau asupra unei dovezi.
Examinând recursul în conformitate cu motivele de casare invocate, se constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se expun.
In mod constant recurenta-pârâtă a susţinut că procesul verbal de constatarea stabilit o obligaţieîn sarcina sa în mod greşit, că organele financiare şi organele de urmărire penalănu au constatat existenţa prejudiciului.
A susţinut că acest prejudiciueste reţinut pe baza concluziilor expertizei efectuată înfaza de judecată la Colegiul Jurisdicţional, expertiză pe care a criticat-o fiind realizată de un expert a cărui recuzare a cerut-o dar a fostrespinsă, că expertiza este în contradicţie cu concluziile expertizelorîntocmiteîn dosarul de urmărire penală.
Se mai constată că recurenta a pretinsşi a făcut dovezi în acest sens,anume că această expertiză întocmită deexpert R.T. nu a verificat şi nu a justificat această verificare a unui număr defacturi – a se vedea fila 200 şi următoarele din dosarul 148/1998 al Colegiului jurisdicţional Argeş.
Instanţelejurisdicţionale nu au avut în vedere şi auaplicat prevederile art.129 din Codul de procedură civilăpentru a lămuri acest aspect, dar şiîn a punedeacord punctele de vedere ale expertului, având posibilitatea de a-iinvita să fie prezenţi în instanţă conform art.211 Cod procedură civilă, sau pentru stabilirea adevărului trebuie să cearăîntregirea expertizei sau o nouă expertiză. Această posibilitate este prevăzută de art.212 Cod procedură civilă.
Neprocedândîn acest sens instanţele nu s-au pronunţat asupra mijlocului de apărare invocat constatat de recurentă – în analiza expertizei R.T., nu au fostanalizatetoate facturile, documente ce se găsesc la Camera de Conturi Argeş fiind preluate cu procesul-verbal din 23.10.1998.
In acest mijloc de apărarenici Colegiul jurisdicţional şi nici Secţia jurisdicţională nu s-a pronunţatîn legătură cu primirea sau respingerea lui, deşi a fost cerut, cum de altfel nici expertul nu s-a preocupat, acest mijloc de probă fiind important în soluţionarea cauzei.
Neprocedândîn acest fel au fost pronunţate hotărâri nelegale, iar pe cale de consecinţă, Curtea va admite recursul declaratîmpotriva Deciziei nr.321/2002 pronunţată de Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi.
Casează această decizie şi sentinţa nr.47/2000 a Colegiului jurisdicţional şi trimite cauza spre rejudecarea Colegiului cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere ca apărări, celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat SC "D." SRL, împotriva deciziei nr.21 din 18 ianuarie2002 a Curţii de Conturi-Secţia Jurisdicţională.
Casează sentinţa Colegiului Jurisdicţional Argeş nr.47/2000 şi Decizia nr.21/2002 a Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi şi trimitecauza pentru rejudecare la Colegiul Jurisdicţional al Camerei de Conturi Argeş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1443/2002. Contencios. Anulare decizie M.F.... | CSJ. Decizia nr. 1448/2002. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
