CSJ. Decizia nr. 1537/2002. Contencios. Recurs refuz plata suma reprezentând diferenta de pensie. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1537
Dosar nr.130/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de A.Gh. împotriva sentinţei civile nr.1489 din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant A.Gh. reprezentat de avocatul M.M.,lipsind intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale.
Procedura completă.
S-a expus referatul cauzei, după care, Curtea, constatând pricina în stare de judecată, a acordat cuvântul pe fond părţii prezente.
Avocatul recurentului a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, detaliind motivele de casare expuse în scris şi a depus, în acelaşi sens, note scrise.
După închiderea dezbaterilor în fond, s-a prezentat pentru intimat consilierul juridic G.P. care a cerut să fie respins recursul ca nefondat şi a depus la dosar întâmpinare pe care a solicitat Curţii să o aibă în vedere ca fiind concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.Gh., fost magistrat militar a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale pentru a fi obligat să-i plătească suma de 5.133.872 lei, reprezentând diferenţa de pensie cuvenită pe perioada 01 octombrie 1997 – 31 mai 1998.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr.052825 din 6 februarie 1998 a Secţiei de pensii militare şi Decizia nr.14 din 14 aprilie 1998 a Comisiei de contestaţii constituită în cadrul autorităţii publice, pârâtul i-a stabilit o pensie lunară de 2.166.320 lei, deşi era îndreptăţit, conform art.103 din Legea nr.92/1992, modificată, la o pensie lunară de 2.808.054 lei.
Prin Decizia nr. 2554 din 23 noiembrie 1998, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ a obligat aceeaşi secţie de pensii să emită o nouă decizie prin care să stabilească dreptul de pensie al reclamantului începând cu data de 1 octombrie 1997, în condiţiile textului legal mai sus indicat.
Pe această bază, Oficiul de pensii al sectorului 1 Bucureşti i-a calculat şi achitat pensia la nivelul sumei de 2.808.054, cuantum pe care pârâtul îl contestă, plătindu-i mai puţincu câte 641.734 lei, iar în cele 8 luni, cu 5.133.872 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, investită cu soluţionarea pricinii ca urmare a declinării contestaţiei dispusă de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.1489 din 8 noiembrie 2001, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în perioada 1 iunie 1998 – 1 martie 1999, reclamantul a optat pentru pensia de serviciu, calculată în baza dispoziţiilor art.103 din Legea nr.92/1992, iar începând cu data de 1 martie 1999, Secţia de pensii militare i-a stabilit pensia de serviciu ca magistrat.
S-a apreciat că perioada în care A.Gh. a avut calitatea de student al Facultăţii de drept nu constituie vechime în muncă şi la cererea sa i s-a achitat pensia cea mai avantajoasă, respectiv pensia de serviciu, folosindu-se o bază de calcul diferită.
Curtea a reţinut de asemenea, că pârâtul a pus în executare Decizia nr.2354/1998 a Curţii Supreme de Justiţie cu începere de la 01 octombrie 1998, procedând la revizuirea cuantumului pensiei de serviciu pentru perioada 1 octombrie 1997 – 1 iunie 1998. Că, în cursul lunii aprilie a achitat reclamantului suma de 12.742.640 lei, reprezentând diferenţa dintre pensia militară şi pensia de serviciu şi la data de 1 martie 1998, reclamantul a beneficiat de pensia de serviciu plus indexările legale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A.Gh..
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod inexact starea de fapt şi obiectul acţiunii. Că în realitate el nu a contestat nici o decizie de pensie, ci a solicitat să se constate refuzul pârâtului Ministerul Apărării Naţionale de a aplica Decizia nr.2354 din 23 noiembrie 1998, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie într-un litigiu anterior.
Este vorba de plata diferenţei dintre pensia de serviciu ca magistrat şi pensia militară, cuvenită cu începere de la 1 octombrie 1997.
Recursul este fondat.
Acţiunea introdusă de reclamant are un singur obiect, care constă în pretenţia acestuia la plata unei diferenţe de pensie datorată ca urmare a deciziei nr.2354/1998 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ.
Ea nu pune în discuţie legalitatea vreunei decizii de pensie, aşa cum eronat s-a reţinut în esenţă şi cu un asemenea obiect, cauzei îi sunt aplicabile prevederile art.12 din Legea contenciosului administrativ nr.29/1990.
Potrivit acestui text legal, în cazul în care cel vătămat a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, întinderea pagubei nefiindu-i cunoscută la data judecării acţiunii în anulare, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curgea de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei.
În speţă, dreptul subiectiv al reclamantului la recalcularea pensiei, prin aplicarea art.103 din Legea nr.92/1992 modificată, a fost stabilit atât prin Decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ (nr.2354 din 23 noiembrie1998), cât şi prin măsurile luate de Oficiul de pensii al sectorului 1 Bucureşti, care prin adresa nr.4690 din 22 noiembrie 1999 a comunicat Secţiei de pensii militare că s-a sistat pensia lui A.Gh. începând cu data de 1 martie 1999 (fila nr.4 a dosarului Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti nr.13721/2000).
S-a precizat totodată, că reclamantul a primit pensia de serviciu actualizată de la 2.166.320 lei la 2.808.054 lei pe luna februarie 1999, iar după data de 1 martie 1999, actualizarea pensiei respective va fi făcută pe baza datelor obţinute de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Apărările formulate de pârât pe parcursul desfăşurări procesului, demonstrează fără echivoc faptul că în intervalul cuprins între 01 octombrie 1997 şi 31 mai 1998, Secţia de pensii militare nu a executat obligaţia stabilită prin hotărârea irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie. Că, din această cauză, pârâtul datorează reclamantului suma totală de 5.133.872 lei, cu titlu de diferenţă dintre pensia militară şi pensia de serviciu.
Rezultă aşadar, că reţinând o altă stare de fapt şi respingând acţiunea cu o motivare care conţine argumente străine de obiectul cauzei, curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.
În consecinţă, urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului să plătească reclamantului suma de 5.133.872 lei, cu titlu de diferenţă de pensie pe perioada 1 octombrie 1997 – 31 mai 1998.
Văzând şi dispoziţiile art.304 pct.8,9 şi 10 din Codul de procedură civilă, art.15 din Legea nr.29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul A.Gh. împotriva sentinţei civile nr.1489 din 8 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea şi obligă Ministerul Apărării Naţionale să plătească reclamantului suma de 5.133.872 lei cu titlu de diferenţă de pensie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1533/2002. Contencios.. Revizuire | CSJ. Decizia nr. 1541/2002. Contencios. La declinare de... → |
---|