CSJ. Decizia nr. 1863/2002. Contencios. Anulare ordin emis de ANPC. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1863
Dosar nr. 1847/2002
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 mai 2002 la Curtea de Apel Bucureşti B.M. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 406 din 15 aprilie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul a susţinut că ordinul nr. 205 din 12 aprilie 2001 emis de A.N.P.C. din cadrul Guvernului României nu este motivat nearătând motivele eliberării din funcţia de director OJPC Vrancea.
Cu privire la actul administrativ contestat recurentul a mai precizat că a fost emis la 12 aprilie 2001, dar cu aplicare retroactivă de la 1 aprilie 2001 ceea ce este interzis, şi i-a fost comunicat la 10 iulie 2001.
Recurentul a mai susţinut că prin adresa 2624 din 2 februarie 2001 ce i-a fost comunicată abia la 10 iulie 2001, ANPC a susţinut că eliberarea sa din funcţia de director OJPC s-a făcut ca urmare a acceptării demisiei sale pentru ca în faţa instanţei de fond intimata-pârâtă să-şi modifice susţinerea în sensul că de fapt postul petentului a fost desfiinţat.
A mai susţinut recurentul că concursul pentru post nu a fost organizat conform HG nr. 1087/2001 iar în cauză faţă de temeiul juridic al actului administrativ atacat, art. 92 lit. d) din Legea nr. 188 /1999 nu s-a făcut dovada ofertei A.N.F.P. pentru un alt post, în situaţia în care autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcţionarul public.
De altfel aşa cum a declarat consilierul juridic al intimatei, cu ocazia judecării cauzei, nu are dovada oferirii altui post.
Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 406 din 15 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti s-a respins acţiunea formulată de reclamantul B.M. în contradictoriu cu Guvernul României, A.N.P.C., reţinându-se că a avut loc o reorganizare a instituţiei, funcţia de director nemaigăsindu-se în schema de posturi.
Faţă de prevederile art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999 se constată de Curtea Supremă de Justiţie că în cauză nu sunt acte care să dovedească îndeplinirea prevederii legale suscitate situaţiei de natură a afecta validitate şi legalitatea actului administrativ atacat în cauză.
Aşa fiind, constatându-se nelegalitatea hotărârii atacate urmează a se admite recursul declarat, a se casa cu trimitere hotărârea atacată pentru elucidarea completă a verificării condiţiilor prevăzute de lege pentru situaţia reclamată de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 406 din 15 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1601/2002. Contencios. Anulare decizie M.F.si... | CSJ. Decizia nr. 1453/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
