ICCJ. Decizia nr. 210/2002. Contencios. Suspendarea executarii deciziei M.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.210
Dosar nr.2660/2002
Şedinţa publică din23 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Cu cererea înregistrată la 11 iulie 2002, reclamanta Societatea comercială „P.T." S.R.L. a solicitat ca în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990 şi în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş şi Ministerul Finanţelor Publice, să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 372/26 iunie 2002, prin care a fost respinsă contestaţia sa împotriva procesului – verbal întocmit la 21 februarie 2002.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că împotriva celor două acte administrative prin care pârâţii au obligat-o nelegal la plata sumei de 13.976.515.866 lei către bugetul de stat, a formulat acţiunea în anulare în dosarul nr. 609/2002, dar până la judecarea pe fond a cauzei, există pericolul producerii unei pagube iminente prin executarea silită a obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina sa.
Prin sentinţa nr. 159/18 iulie 2002, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis cererea şi a suspendat executarea deciziei nr. 372/26 iunie 2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ din dosarul nr. 609/2002, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, cu motivarea că, prin executarea silită a procesului – verbal de constatare a datoriilor bugetare s-ar crea o pagubă iminentă societăţii reclamante, care desfăşoară o activitate curentă rentabilă şi are un număr însemnat de anagajaţi.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Mureş – Administraţia Financiară Târgu – Mureş, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat ca fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, deşi nu a fost dovedit pericolul producerii unei pagube şi intimata–reclamantă nu a indicat actele de executare îndeplinitede organele de control care i-ar afecta activitatea. Recurenta a invocat şi inadmisibilitatea cererii formulate în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, motivând că intimata–reclamantă nu mai avea dreptul să solicite suspendarea executării în condiţiile în care a beneficiat de procedura specială prevăzută de OUG nr. 13/2001 şi a contestat în justiţie actele emise în cadrul acestei proceduri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, reţinând ca fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de acest text de lege, prin existenţa în litigiul de faţă a unor cazuri bine justificate şi prin pericolul producerii unei pagube iminente în activitatea societăţii intimate.
Împrejurarea că până la pronunţarea măsurii de suspendare a executării nu s-a îndeplinit nici un act de executare silită nu lipseşte de temei soluţia de admitere a cererii, dat fiind că actele administrative contestate au ca obiect creanţe bugetare şi conform OG nr. 11/1996, constituie titluri executorii.
Apărarea din recurs privind inexistenţa unui act de executare este de altfel infirmată prin Decizia nr. 372/26 iunie 2002, în considerentele căreia Ministerul Finanţelor Publice a reţinut, pe baza documentaţiei prezentate de intimata–reclamantă, că procesul–verbal de control a fost pus în executare silită.
Inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării a fost neîntemeiat invocată în recurs. În OUG nr. 13/2001 au fost prevăzute căile de atac din procedura administrativ – jurisdicţională de contestare a obligaţiilor fiscale şi deci acest act normativ are ca obiect o reglementare distinctă de cea cuprinsă în Legea nr. 29/1990, cu privire la procedura judiciară în materie de contencios administrativ. După epuizarea procedurii administrativ–jurisdicţionale intimata–reclamantă a sesizat instanţa judecătorească pentru anularea actelor administrative în baza Legii nr. 29/1990 şi în condiţiile acestei legi, aplicabile fondului litigiu, a fost formulată şi cererea de suspendare a executării a actelor contestate.
Având în vedere considerentele prezentate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat deDirecţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Mureş, Administraţia Finanţelor Publice Târgu – Mureş împotriva sentinţei civile nr. 159/18 iulie 2002 a Curţii de Apel Târgu–Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 209/2002. Contencios. Recurs împotriva... | CSJ. Decizia nr. 224/2002. Contencios. Anulare ordin emis de... → |
|---|
