CSJ. Decizia nr. 25/2002. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.25
Dosar nr.1680/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de M.D.G .şi A.G. împotriva sentinţei civile nr.370 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii reclamanţi M.D.G. şi A.G. personal, lipsind intimatul pârât Guvernul României.
Procedura completă.
M.D.A. şi A.G., având pe rând cuvântul au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în fond admiterea acţiunii.
După rămânerea cauzei în pronunţare s-a prezentatreprezentanta Guvernului României consilierul juridic L.D. care a pus concluzii de respingere a recursului declarat în cauză.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 19 martie 2002 la Curteade Apel Bucureşti reclamanţiiM.D.G. şi G.A. au chemat în judecată Guvernul României solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să elibereze un act din care să rezulte dacă imobilul situatîn Bucureşti, strada Alexandru Donici nr.35 Sector 2, în care domiciliază, figurează înJurnalul Consiliului de Miniştri ca fiind pus în vânzare – total sau parţial – conform art.43 din Legea nr.4/1973.
Instanţa sesizată, prin sentinţa civilă nr.370 din 9 aprilie 2002 a respins acţiunea cu motivarea că arhiva Guvernului nu deţine documentele emise de consiliile populare întrucât fondul arhivistic al acestuia nu este structurat pe principiul evoluţiei situaţiei juridice a imobilului – situaţie ce a fost comunicată reclamantului prin adresa nr.106/4 a Secretariatului General al Guvernului.
Sentinţa a fost recurată de către reclamanţi.
Prin motivele de casare formulate în scris şi evocate oral recurenţii au susţinut, în esenţă, că s-a răspuns în cauză la o altă problemă decât la ceea ce s-a cerut, modificându-se astfel obiectul acţiunii.
Recursul este fondat.
Dupăcum a rezultat din expunerea rezumativă reclamanţii au solicitat să li se elibereze un act din care să rezultă dacă imobilul în caredomiciliază figurează, „ca fiind pus în vânzare", în Jurnalul Consiliului de Miniştri, conform art.43 din Legea nr.4/1973, iar în ipoteza în care un asemenea act nu există să fie obligată pârâta să o comunice în mod expres şi în scris.
În răspunsul dat pârâtul a arătat că „Arhiva Guvernului nu deţine documente emise de consiliile populare".
Prin această adresă nu se răspunde la chestiunea solicitată.
Într-adevăr, s-a cerut că se elibereze o copie după un act (pretins) emis de Consiliulde Miniştri şi s-a comunicat că Guvernul nu deţine documente „emise de Consiliile populare".
Critica adusă de recurenţi în sensul că s-a schimbat obiectul acţiunii (cererii) este fondată.
În consecinţă, recursul declarat de către reclamanţi fiind întemeiat urmează a fi admis şi a se casa sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru a proceda la rejudecarea pricinii, în limitele actului de investire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat deM.D.G. şi A.G. împotriva sentinţei civile nr.370 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi14 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 244/2002. Contencios. Anulare decizie MFP.... | CSJ. Decizia nr. 254/2002. Contencios → |
|---|
