CSJ. Decizia nr. 254/2002. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.254
Dosar nr.1917/2002
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.323/CA/P din 27 mai 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta Casa judeţeană de Pensii Satu Mare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea – Secţia contencios administrativ sub nr.2010, reclamantul O.S. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea hotărârii nr.18/ 9.04.2002 şi să se recunoască calitatea de beneficiar al Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant că în mod nelegal, pârâta nu i-a recunoscut calitatea de beneficiar al ordonanţei, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor săi.
Curtea, prin sentinţa civilă nr.323 pronunţată la 27 mai 2002 a admis acţiunea formulată de reclamantul O.S., a anulat Hotărârea nr.18 din 9.04.2002 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi a obligat-o să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din interpretarea OG nr.105/1999 art.1 lit.c aprobată prin Legea nr. 189/2000 a rezultat că strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice a fost o modalitate de persecuţie etnică, că aceasta a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea locuinţei, a bunurilor din localitatea de domiciliu şi obligarea să accepte condiţiile ce i-au fost oferite în localitatea în care a fost strămutată.
În aceste împrejurări, şi copiii născuţi în localitatea unde au fost strămutaţi părinţii au avut acelaşi statut, în sensul că au suferit persecuţii în perioada de la naştere până la data încetării motivului strămutării astfel că, instanţa a apreciat că acţiunea este întemeiată.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Oradea – Secţia contencios administrativ a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
În esenţă, s-a susţinut că au fost interpretate greşit prevederile Legii nr.189/2000, în sensul că nu pot beneficia de aceste drepturi copiii care s-au născut ulterior strămutării părinţilor.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Oradea – Secţia contencios administrativ, este legală şi temeinică.
În mod întemeiat s-a reţinut că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu a reprezentat o modalitate de persecuţie etnică a persoanelor, iar acestora le-au fost asimilate şi cele refugiate, astfel că sub acest ultim aspect, prin HGnr.127/2002 copilului născut în localitatea unde au fost strămutaţi părinţii i se stabileşte condiţia de refugiat.
Ar fi de altfel injust ca, prin acordarea acestor drepturi părinţilor care au suferit privaţiunile strămutăţii să nu se acorde şi copiilor născuţi în aceleaşi condiţii, drepturile ce li se cuvin.
În consecinţă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.323/CA/P din 27 mai 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 25/2002. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 313/2002. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
