ICCJ. Decizia nr. 265/2002. Contencios. Recurs anulare decizie M.F.si a notei de constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.265
Dosar nr.821/2002
Şedinţa publică din 27 ianuarie 200.
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti – reclamanta Banca Română pentru Dezvoltare - G.S.G. Sucursala Judeţeană Giurgiu a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a FinanţelorPublice Giurgiu, pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea Decizieinr.1326/2001, precum şi a Notei de constatare din 15 iunie 2001întocmită de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu.
În motivarea acţiuniireclamanta a arătat că nota de constatare din 15 iunie 2001 este nelegală fiind întocmită de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu care nu are personalitate juridică şi că în privinţa provizioanelor de risc, acestea au fost corect calculate şi înregistrate în evidenţa contabilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 60/2002 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că „în cauză există culpa reclamantei în ceea ce priveşte depăşirea cadrului legal de constituire a provizioanelor prevăzute de legea specială, HG nr. 335/1995", în sensul că aceasta nu a probat cu acte faptul că au fost aduse modificări ulterioare contractelor de credite şi garanţie, fiind încălcate astfel prevederileart. 2 şi 3 din HG nr. 335/1995.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termenul legal, reclamanta Banca Română pentru Dezvoltare, Sucursala Giurgiu.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că:
- instanţa de fond s-a pronunţat în absenţa actelor care au stat la baza Notei de constatare din 15 iunie 2001 încheiată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Giurgiu;
- provizioanele specifice de risc de credit se calculează la nivelul Băncii Române pentruDezvoltare care are personalitate juridică, şi nu la nivelul sucursalelor care sunt unităţi fără personalitate juridică;
- controlul trebuia efectuat la nivelul Băncii Române pentru Dezvoltare, iar actul constatator urmează să facă parte din actele care stau la baza emiterii actului de control final;
- metoda de control folosită de organele teritoriale Giurgiu, respectivcontrolul prin sondaj, este o metodă greşită, în speţă nefiind aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 87/1994;
- în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile.
Analizând recursul formulat prin prisma dispoziţiilor art. 304-3041 C. proc. civ. şi a motivelor de recurs invocate, Curtea îl va admite în temeiul celor ce se vor arăta.
În urma controlului efectuat la recurenta-reclamantă de către Inspectorii din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Giurgiu, control dispus în baza adreseiMinisterului Finanţelor Publice nr. 302347 din 10 septembrie 2001, s-a constatat că recurenta nu a respectat dispoziţiile HGnr. 335/1995 şi a Normelor Băncii Naţionale a României nr.3/1994, cu privire la constituirea provizioanelor, dispunând majorarea cheltuielilor nedeductibile fiscal cu diferenţa de provizioane în sumă de2.121.743.662 lei.
Instanţa de fond a constatat că în cauză există „culpa" recurentei în ceea ce priveşte „depăşirea cadrului legal de constituire a provizioanelor prevăzut de legea specială HG nr. 335/1994" fără însă a argumenta în drept această constatare, în condiţiile în care recurenta-reclamantă a susţinut pe tot parcursul procesului că metoda de control folosită, şi anume prin sondaj, este greşită şi în acelaşi timp nelegală, suma de 2.121.743.662 lei, neputând fi verificată din punctul de vedere strict al unui calcul contabil.
Sub acest aspect, în cauză se impunea cu necesitate efectuarea unei expertize contabile care să verifice dacă într-adevăr constituirea provizioanelor de risc s-a făcut cu încălcarea HG nr. 335/1995 şi a Normelor Băncii Naţionale a României nr. 3/1994.
Neprocedând în acest fel, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă lipsită de suport probator prin care susţinerile în apărare făcute de reclamantă nu au putut fi înlăturate, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 261 pct.5 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei cu privire la lipsa de la dosar a actelor care au stat la baza emiterii notei de constatare din 15 iunie 2001, Curtea va reţine că această susţinere esteneîntemeiată, deoarece la dosarul cauzeise află depuse toate actele, inclusiv cele depuse în recurs la solicitarea instanţei, ca fiind actele ce au stat la bazaîntocmirii notei de constatare contestate.
Instanţa însă nu s-a pronunţat şinu a motivat înlăturarea susţinerii făcute de recurentă cu privire la faptul că în urma verificărilorefectuate la sucursala Giurgiu ar fi trebuit întocmit un act care să constate situaţia provizioanelor constituite de sucursala Giurgiu pentru creditele acordate, constatare ce urma să fie valorificată printr-un act de control la nivelul Băncii României pentru Dezvoltare.
În acest sens la dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. 302347/2001în care se arată că „constatările reieşite din controalele efectuate lasucursalele teritoriale ale Băncii, vor fi valorificate ulterior de echipa de control care va verifica centrala Băncii Române de Dezvoltare – G.S.G. în calitatea sa de persoană juridică.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 şi 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa casată şi cauzatrimisă spre rejudecare în sensul celor arătate.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va reanaliza şiproblema legalităţii notei de constatare din 15 iunie 2001 în raport de conţinutul adresei nr. 302347 din 10 septembrie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Banca Română pentru Dezvoltare – Group Societé General – Sucursala Judeţeană Giurgiu, împotriva sentinţei civile nr. 60 din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 312/2002. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 26/2002. Contencios. Anulare parţială ordin... → |
|---|
