CSJ. Decizia nr. 2800/2002. Contencios. Anulare decizie M.F. si proces-verbal D.R.V.I.Timisoara. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr.2800

Dosar nr.3150/2002

Şedinţa publică din 25 septembrie 2003

 

S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „SP MU" SRL B, judeţul Caraş-Severin, actuala S.C. „VF" SRL B, împotriva sentinţei civile nr.308 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă S.C. „SP MU" SRL B, judeţul Caraş-Severin, cu denumirea actuală S.C. „VF" SRL B, reprezentată de avocat; intimaţii-pârâţi Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilierul juridic VCS; Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, ambele părţi fiind reprezentate de consilierul juridic IL.

Procedura completă.

Reprezentantul recurentei-reclamante a susţinut şi dezvoltat motivele de recurs, arătând că instanţa de fond a înlăturat concluziile expertului desemnat în cauză care este un specialist în domeniul agroalimentar şi a reţinut, în mod greşit, că societatea nu a desfăşurat o activitate de producţie pentru a beneficia de prevederile art.6, lit."b" din OUG nr.75/2000. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinţei atacate iar pe fondul cauzei anularea deciziei nr.2060 din 20 decembrie 2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a procesului-verbal de control încheiat la 15 noiembrie 2001 de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, cu consecina exonerării societăţii de la plata taxelor vamale în cuantum de 22.730.149.982 lei.

Reprezentanta Ministerului Finanţelor Publice a pus concluzii de respingere a recursului şi de menţinere a sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică, arătând că societatea a încălcat prevederile legale, astfel că nu poate beneficia de anumite facilităţi privind taxele vamale.

Reprezentanta Direcţiei Generale a Vămilor a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, arătând că nu se poate vorbi de o producţie proprie a societăţii, întrucât materia primă nu a suportat nici un fel de prelucrare iar din procesul-verbal tehnic nu rezultă că s-a desfăşurat o producţie proprie.

Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului şi de modificare a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii, arătând că în cauză este vorba de o producţie proprie a societăţii.

CURTEA

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr.771/CA din 18 ianuarie 2002, reclamanta S.C. „SP MU" SRL B, judeţul Caraş-Severin, cu denumirea actuală S.C. „VF" SRL B, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, anularea deciziei nr.2060 din 20 decembrie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, prin care au fost menţinute în sarcina sa obligaţii financiar bugetare în sumă de 22.730.149.982 lei reprezentând drepturi vamale pentru un număr de 51 operaţiuni import carne de pui efectuate în perioada 25 mai – 13 iulie 2001, aşa cum acestea au fost stabilite prin procesul-verbal de control nr.25888 din 15 noiembrie 2001 întocmit de inspectorii din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Timişoara.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că întreaga cantitate de carne de pui importată a fost supusă procesului de producţie proprie, cu respectarea cerinţelor legale, astfel că în conformitate cu prevederile art.6, lit. „b" din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă nr.75 din 16 iunie 2000, ea, reclamanta, beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale şi în consecinţă şi de la plata taxei pe valoarea adăugată, pentru materiile prime importate necesare realizării producţiei proprii în zonă.

Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamanta deţine certificat de investitor în zona defavorizată şi are ca obiect principal de activitate fabricarea preparatelor şi semipreparatelor din carne însă produsul nou rezultat este de fapt un sortiment al produsului importat, neprezentând caracteristici fizice, chimice sau tehnico-funcţionale distincte faţă de acesta, astfel că nu poate să beneficieze de scutire de la plata taxelor vamale.

În cauză, a fost încuviinţată efectuarea unei expertize tehnice de către ing. I. I. expert în industria alimentară şi comerţ exterior.

Instanţa de fond, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.308 din 24 septembrie 2002, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

- reclamanta deţine în patrimoniul său un număr de utilaje industriale, de personal propriu calificat şi a supus prelucrării carnea de pui importată însă pentru a beneficia de facilităţile prevăzute la art.6 lit.„b" din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.24/1998, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 75/2000, este esenţial ca din procesul tehnologic utilizat să rezulte un produs finit care să fie diferit de produsul încorporat ca materie primă în acesta;

- reclamanta s-a rezumat la tranşarea sferturilor de pui congelate, la sărarea şi condimentarea acestora şi apoi le-a livrat beneficiarilor, însă bucăţile de pui rezultate după porţionare, chiar condimentate, nu se deosebesc de materia primă, respectiv de sferturile de pui din care provin acestea;

- concluziile expertului sunt eronate, motiv pentru care expertiza va fi înlăturată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond nu a ţinut seama de nelegalitatea actului de constatare, acesta fiind nul, întrucât nu specifică normativele legale încălcate iar din echipa de control nu au făcut parte şi reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, contrar Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de Urgenţă nr.24/1998, norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.728/2001;

- în mod greşit, instanţa a înlăturat concluziile expertului desemnat în cauză, concluzii din care rezultă că prin respectarea schemei tehnologice au fost obţinute semipreparate din carne de pasăre tip „grill" care au suferit transformări biochimice, senzoriale şi ale stării de conservabilitate.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art.3041 din Codul de procedură civilă, această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art.6, alin.(1), lit. „b" din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.24/1998, astfel cum acesta a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă nr.75/2000, societăţile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române care îşi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea în zonă defavorizată, beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale pentru materiile prime importate necesare în vederea realizării producţiei proprii în zonă.

Potrivit cap.I „dispoziţii generale, definiţii" din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/1998, prin „producţie proprie", în sensul legii, se înţelege procesul de prelucrare, transformare sau de asamblare a unor bunuri în cadrul unităţii de producţie a agentului economic, în vederea obţinerii unor produse cu caracteristici fizice, chimice sau tehnico-funcţionale distincte faţă de celeale bunurilor încorporate în produsul nou rezultat.

Criticile prezentate de recurentă sub aspectul nelegalităţii actului de control sunt nefondate întrucât organul de control a consemnat în mod expres (fila 12, dosar fond) că societatea controlată „a beneficiat în mod eronat de facilităţile prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.75/2000" iar în ceea ce priveşte componenţa echipei de control a autorităţii vamale, Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de Urgenţă nr.24/1998 nu prevăd efectuarea controlului de către echipe cu componenţă mixtă.

Nici critica prezentată de recurentă pe fondul cauzei nu se dovedeşte a fi întemeiată.

Astfel, la data de 28 mai 2001, recurenta-reclamantă a obţinut licenţă de fabricaţie pentru „fabricarea semipreparatelor şi preparatelor din carne (fila 19, dosar fond) însă din fişele de magazie şi rapoartele de producţie pe perioada 25 mai – 12 iulie 2001 ( filele 73 – 108 dosar fond) rezultă că materia primă importată (sferturi de pui) şi eliberată din vamă în perioada sus menţionată nu a fost supusă unui proces de prelucrare şi transformare a acesteia în semipreparate şi preparate din carne, ci a fost porţionată în „pulpă inferioară şi pulpă superioară cu spate", apoi a fost presărată cu amestec condimentar din sare şi piper. Produsul astfel obţinut a fost denumit de recurenta-reclamantă „semipreparat pasăre tip grill" şi vândut, în aceeaşi zi, unui agent comercial din Arad care l-a recepţionat sub denumirea de „pulpe cu spate condimentate" şi le-a vândut, sub aceeaşi denumire, unor agenţi comerciali din oraşele mari. ( A se vedea în acest sens, declaraţia administratorului S.C. „CA" SRL A. – filele 67-68, dosar fond).

Rezultă că produsul obţinut de recurenta-reclamantă nu poate fi caracterizat ca fiind „producţie proprie", în sensul reglementării sus menţionate, întrucât acesta nu conţine caracteristici fizice, chimice sau tehnico-funcţionale distincte faţă de cele ale produsului importat şi încorporat în produsul nou rezultat.

Procesul tehnologic utilizat de recurenta-reclamantă nu poate fi unul de prelucrare a cărnii de pasăre din import (conform licenţei de fabricaţie obţinută) iar produsul rezultat este de fapt un sortiment al produsului importat. Mai mult, activitatea recurentei-reclamantei se înscrie ca fiind una comercială, astfel că nu poate beneficia de scutirea de la plata taxelor vamale şi în consecinţă şi a T.V.A.-ului, aşa cum în mod corect a apreciat şi instanţa de fond.

Faţă de cele prezentate, sentinţa instanţei de fond va fi menţionată ca legală şi temeinică iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.C. „SP MU" SRL B, judeţul Caraş-Severin, actuala S.C. „VF" SRL B, împotriva sentinţei civile nr.308 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2800/2002. Contencios. Anulare decizie M.F. si proces-verbal D.R.V.I.Timisoara. Recurs