ICCJ. Decizia nr. 282/2002. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.282
Dosar nr.1287/2002
Şedinţade la27 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 februarie 1998, M.J.V.B., I.D.V.B. şiC.V.B. au chemat în judecată Consiliul Judeţean Iaşi, Consiliul local al comunei Dulceşti şi Societatea comercială „P" S.A. Piatra Neamţ, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria NT nr.0023 din 22 februarie 1995, emis de primul pârât în favoarea ultimei pârâte cu privire la suprafaţa de 4648 mp de teren.
De asemenea, au cerut restabilirea situaţiei anterioare şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii legali ai defunctului D.C.V.B. căruia i-a aparţinut fosta moşie Dulceşti, preluată ulterior în mod abuziv de stat şi alte persoane juridice, printre care şi pârâţii din prezentul litigiu.
În legătură cu imobilele componente ale fostei moşii au formulat mai multe cereri de restituire sau reconstituire a drepturilor care le revin în baza Legii nr.18/1991, a Legii nr. 112/1995 şi a altor acte normative, precum şi suspendarea oricăror activităţi de înstrăinare a bunurilor care au constituit obiectul drepturilor respective. Ulterior, însă, în cursul judecării dosarului nr.5997/1997 al Judecătoriei Roman, Societatea comercială „P" S.A. Piatra Neamţ, a depus certificatul de atestare a dreptului de proprietate menţionat mai sus, în care a fost inclusă şi suprafaţa de teren revendicată de ei în calitate de moştenitori ai foştilor proprietari C.N.V.B. decedat la 6 ianuarie 1944 şi D.C.V.B., decedat la 23 iulie 1953.
Reinvestită cu soluţionarea pricinii, după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.33 din 12 martie 2002 a admis în parte acţiunea, restrânsă ulterior în privinţa suprafeţei de teren, de la 4648 mp la 2761 mp şi a constatat nulitatea absolută a actului administrativ atacat pentru suprafaţa de 1983 mp alcătuită din mai multe parcele, conform precizărilor făcute în dispozitivul hotărârii.
De asemenea, a respins ca prematur formulat capătul de cerere privind constatarea nulităţii parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 778 mp de teren.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului naţionalizat în mod abuziv şi care nu a ieşit niciodată din patrimoniul lor şi respectiv, al autorului lor.
Referitor la suprafaţa de 778 mp ocupată parţial de construcţii, s-a apreciat că reclamanţii nu au obţinut până în prezent o hotărâre a autorităţii publice competente de restituire în natură a imobilelor pretinse, situaţie în care, sub acest aspect, capătul de cerere formulat apare ca fiind prematur.
Împoriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au susţinut că în mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea numai în limita suprafeţei de 1983 mp deoarece expertiza tehnică efectuată de ing. T.D. a identificat o suprafaţă disponibilă de 2761 mp de teren, care nu este necesară desfăşurării activităţii Societăţii Comerciale „P" S.A. Piatra Neamţ.
În suprafaţa respectivă se include şi suprafaţa de 778 mp de teren pe care sunt amplasate construcţiile pentru care s-a dispus restituirea în natură, prin sentinţa civilă nr. 615 din 9 februarie 1998, pronunţată de Judecătoria Roman.
Recursul este fondat.
Raportul de expertiză întocmit de expertul T.D. în fond după casare, a stabilit în adevăr că suprafaţa de teren necesară activităţii de morărit, constucţiilor şi căilor de acces ale beneficiarului actului administrativ este de 1887 mp.
Au fost identificate totodată, parcelele A şi B în suprafaţă totală de 2761 mp care este disponibilă întrucât excede nevoilor fireşti ale societăţii comerciale.
S-a precizat că terenul ce alcătuieşte parcela A este amplasat în jurul clădirii de locuit şi ea nu poate fi utilizată în alte scopuri.
Instanţa de fond a apreciat, în consecinţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1 din Legea nr. 29/1990 şică deci, acţiunea trebuie admisă în parte, cu privire la suprafaţa de 2761 mp de teren.
Aceeaşi instanţă a reţinut apoi, că în lipsa unei hotărâri de restituire în natură a imobilelor, reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la restituirea suprafeţei aferente de 778 mp de teren.
Concluzia respectivă, contrazice în mod flagrant argumentele curţii, redate în motivarea sentinţei, la care s-a făcut referire în cele ce preced, precum şi concluzia ce rezultă din examinarea sentinţei civile nr. 615 din 9 februarie 1998, pronunţată de Judecătoria Roman.
Prin această hotărâre, rămasă definitivă a fost admisă contestaţia introdusă de V.B.I.D., în baza dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 şi s-a dispus restituirea în natură, sau în echivalent bănesc, către contestatoare, a imobilelor cu destinaţia de locuinţă, trecute în mod abuziv în proprietatea statului.
Aşadar, contrar celor reţinute în hotărârea recurată, moştenitorii defunctului D.V.B. au obţinut, cu respectarea legii, restituirea în natură a imobilelor cu destinaţia de locuinţă, situaţie în care respingerea ca prematur formulat a unui pretins capăt de cerere nu se justifică.
Având în vedere considerentele analizate urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi pentru suprafaţa de 778 mp de teren.
Pe cale de consecinţă, se va dispune anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat pârâtei Societatea comercială „P" S.A. Piatra Neamţ şi pentru suprafaţa respectivă, iar celelalte dispoziţii ale hotărârii vor fi menţinute.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. (7) şi (9) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii M.J.V.B., I.D.V.B. şiC.V.B. împotriva sentinţei civile nr 33 din 12 martie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea şi pentru suprafaţa de 778 m2 .
Anulează certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria NT nr. 0023 din 22 februarie 1995 emis de Consiliul Judeţean Neamţ şi pentru suprafaţa de teren de 778 m2 .
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2800/2002. Contencios. Anulare decizie M.F. si... | CSJ. Decizia nr. 296/2002. Contencios. La revizuire (anularea... → |
|---|
