ICCJ. Decizia nr. 347/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.347
Dosar nr.2422/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 16 ianuarie 1998 reclamanta S.C."H.I." SRL a solicitat anularea deciziei nr.1330 din 23 decembrie 1997 a Ministerului Finanţelor, precum şi a procesului verbal de control din 28 februarie 1996 încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Mureş, prin care s-a reţinut în sarcina sa obligaţia de plată pentru 101.687.972 lei, sumă compusă din 50.843.986 lei diferenţă impozit pe profit suplimentar şi 50.843.986 lei, suma egală cu diferenţa de impozit.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că nu datorează aceste sume, întrucât pentru toate cheltuielile făcute şi care de altfel au contribuit la sporirea veniturilor încasate, a prezentat documente justificative în concordanţă cu normele legale în vigoare.
Prin sentinţa civilă nr. 249 din 5 noiembrie 1998, Curtea de Apel Cluj a admis în parte acţiunea în sensul că a înlăturat obligaţia de plată pentru suma egală cu impozitul suplimentar, menţinând în acelaşi timp obligaţia de plată pentru impozitul pe profitul suplimentar.
Prin Decizia civilă nr. 256 din 26 octombrie 1999, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de S.C."H.I."SRL, a casat sentinţa nr. 249/1998 a Curţii de Apel Cluj şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă cu indicaţia completării probatoriului cu o expertiză contabilă.
În fond, după casare, Curtea de Apel Cluj,prin sentinţa civilă nr.139 din 19 mai 2000 a admis acţiunea şi a anulat Decizia Ministerului Finanţelor nr. 1330/1997, precum şi procesul verbal de control din 28 februarie 1997 al DirecţieiGenerale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Mureş.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri de către Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr.567 din 12 februarie 2001, care a casat hotărârea Curţii de Apel Cluj cu trimiterea cauzei spre rejudecare reţinându-se că instanţa şi-a întemeiat soluţia exclusivpe concluziileexpertizei efectuate în cauză, concluzii care însă s-au dovedit a reprezenta în fapt considerente de ordin general exprimate în afara documentelor contabile depuse la dosar.
Prin sentinţa civilă nr.182 din 23 mai 2002 pronunţată în fond după casare, Curta de Apel Cluj, a admis în parte acţiunea; a anulat parţial Decizia Ministerului Finanţelor şi procesul verbal de control în sensul că a exonerat reclamanta de plata sumei de 10.015.298 lei impozit pe profit suplimentar. Prin aceeaşi hotărâre au fost obligaţi pârâţii la 11.821.504 lei cheltuieli de judecată, precum şi la restituirea taxei de timbru în valoare de 816.574 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că parte din sumele considerate de organele de control ca nefiind deductibile fiscal sunt în realitate deductibile, fiind aferente veniturilor realizate.
În acest sens, instanţa a avut în vedere cheltuielile reprezentând c.val. carburanţilor necesari pentru utilizarea celor două autoturisme închiriate (4.091.613 lei) precum şi cele reprezentând c.val. pieselor de schimb necesare acestora (1.295.009 lei). În raport cu constatările expertizei efectuate, s-a concluzionat că aceste cheltuieli, s-au făcut pe baza de documente justificative servind efectiv la buna desfăşurare a activităţii.
Instanţa a mai considerat ca fiind deductibilă şi suma de 11.400.000 lei, reprezentând c.val.premiilor acordate la jocuri tip tombolă - înregistrată în registrul de masă, fişă centralizatoare şi registrul de casă şi care au o justificare economică – prin sporirea veniturilor societăţii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta S.C."H.I." SRL, cât şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ., reclamanta S.C."H.I." SRL a criticat soluţia Curţii de Apel Cluj pentru aprecierea ca nedeductibilă a sumei de 54.668.500 lei, reprezentând contravaloarea cartoanelor de joc acordate cu titlu gratuit, în condiţiile în care expertiza a demonstrat că această cheltuială a adus firmei venituri suplimentare.
Totodată, recurenta a contestat şi cuantumul cheltuielilor de judecată şi al taxei de timbru la care au fost obligaţi pârâţii, solicitând suplimentarea acestora cu 3.000.000 lei, onorar avocat în recurs şi diferenţa până la 7.637.518 lei – taxă timbru.
La rândul său, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice a contestat legalitatea şi temeinicia sentinţei Curţii de Apel Cluj, susţinând că în mod greşit s-au apreciat ca fiind deductibile fiscal cheltuielile reprezentândc.val. carburanţi (4.091.013 lei) şi c.val. piese schimb ( 1.295.009 lei), întrucât foile de parcurs prezentate de reclamantă nu au fost însoţite de ordinele de deplasare, nu au purtat viza de destinaţie şi nici o certificare pentru corectitudinea datelor completate. Totodată a invocat lipsa stipulăriiîn contractele de închiriere încheiate cu proprietarii autoturismelor a unei clauze privind obligativitatea înlocuirii pieselor de schimb, toate aceste cheltuieli nefiind aferente veniturilor.
Recurenta a criticat şi aprecierea sumei de 11.400.000 lei, c.val. premii acordate la jocul tip Tombolă, ca fiind nedeductibilă, în condiţiile în care acest tip de joc, nu face parte din categoria celor menţionate de Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 613/1993- fiind în fapt un joc de noroc supus avizării şi testării, pentru care cheltuielile ocazionate nu sunt deductibile fiscal.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
Prin procesul verbal de controlîncheiat de inspectori ai Direcţiei Controlului Financiar de Stat Mureş la 28 februarie 1997 s-a dispus în sarcina S.C."H.I." SRL obligaţia de plată la bugetul statului a sumei de 101.687.072 lei compusă din 50.843.986 lei, reprezentând diferenţă impozit pe profit şi 50.843.986 lei, reprezentând o sumă egală cu diferenţa de impozit pe profit.
S-a reţinut de către organul de control că în perioada octombrie 1995 – iunie 1996, societatea a înregistrat pe cheltuieli fără a avea documente justificative, suma de 7.298.712 lei reprezentând contravaloare amortizare la lucrările de modernizare la punctul de lucru „D.B."; suma de 4.091.613 lei contravaloare carburanţi tot în lipsa documentelor justificative şi 1.295.009 lei c.val. piese schimb pentru autoturismele închiriate în condiţiile în care în contractele de închiriere nu era prevăzută această obligaţie; pentruperioada noiembrie 1995 – martie 1996, societatea a înregistrat pe cheltuieli 11.400.000 lei, contravaloarea premiilor acordate la jocul tip Tombolă, fără ca acestea să fi fost precizateîn Regulamentul de organizare şi funcţionare a jocului B; pentru perioada decembrie 1995 – ianuarie 1996, a achitat premii speciale de 6.200.000 lei fără să fi fost înregistrateînregistrul de masă şi în fine, pentru perioada 29 septembrie 1995 – 16 mai 1996 a acordat gratuit jucătorilor cartoane cu valoare tipărită şi regim special în sumă de 54.660.500 lei, valoare neevidenţiată ca venit.
Organele de control au apreciat că procedând astfel,societatea şi-a diminuatveniturile cu 84.945.834 lei pentru care a calculat o diferenţă de impozit pe profit de 50.967.500 lei.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a reţinut din totalul sumei cu care organele de control au majorat veniturile reclamantei suma de 14.481.212 lei, drept cheltuială nedeductibilă fiscal – reprezentând: 7.298.712 lei cheltuieli cu amortizarea; 6.200.000 lei premii tip tombolă şi 982.500 lei, plăţi în numerar fără documente justificative.
În ce priveşte suma de 54.666.500 lei, cheltuieli cu cartoanele acordate gratuit jucătorilor, deşi expertul a reţinut că această operaţiune nu este prevăzută de Regulamentul de funcţionare al jocului „B", susţine caracterul deductibil – demonstrat prin faptul că acordarea lor a avut drept scop atragerea clienţilor şi în final, majorarea veniturilor societăţii.
Or, în condiţiile în care aceste cartoane cu valoare tipărită şi regim special potrivit dispoziţiilor art. 27 din Normele tehnice privind organizarea şi desfăşurareajocurilor de noroc, trebuiau gestionate în regim special, iar în urma controlului efectuat s-a reţinut, necontestat de altfel, că cei care le manipulau nu cunoşteau regimul lor special şi mai mult chiar,parte dintre ele au fost vândutela valoarea tipărită, în mod legal şi temeinic s-a apreciatca prin neevidenţiere contravaloare lor s-a diminuat atât venitul cât şi profitul impozabil.
În ce priveşte sumele reprezentând c.val. carburanţi şi piese schimb pentru autoturismelor închiriate, de necontestat faptul că acestea au fost folosite pentru buna exploatare - în scopul realizării bunei desfăşurări a activităţii societăţii. În aceste condiţii lipsa unormenţiuni nesemnificative din foile de parcurs – care în realitate s-au dovedit a fi întocmite conform traseului parcurs - în mod corect nu a fost avut în vedere.
În acelaşi sens, lipsa menţiunilor din contractele de închiriere ale autoturismelor referitoare la obligativitatea procurării de piese de schimb urmează a fi considerate nerelevantă, atâta vreme câtpotrivit aceloraşi contracte – autoturismele trebuiau predate în stare de bună funcţionare la termenul scadent – iar aceasta presupunea şi întreţinerea lor corespunzătoare.
În ce priveşte suma de 11.400.000 lei c.val. premii pentru tombolă, expertiza efectuată în cauză a doveditînregistrarea lor în registrul de masă, fişa centralizatoare şi registrul de casă, precum şi faptul că a fost achitată din rezerve, scopul cheltuirii lor fiind acela de a asigura publicitatea, pentru ele nefiind încasate sume suplimentare.
Reţinând aceste considerente, urmează a se aprecia că hotărârea Curţii de Apel Cluj este legală şi temeinică, bazându-se pe analizacorectă a probatoriilor administrate în cauză.
În ce priveşte aprecierea cheltuielilor de judecată şi a taxei de timbru datorate reclamantei, urmează a se reţine că la stabilirea cuantumului acestora în raport cu actele doveditoare aflate la dosar şi indicate de altfel fiecare în parte, prin aplicarea dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ.instanţa a apreciat corect sumele cuvenite recurentei-reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate deSocietatea comercială „H.I." SRL comuna Livezile, judeţul Bistriţa Năsăud, precum şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş, Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr.182 din 23 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi30 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 346/2002. Contencios | CSJ. Decizia nr. 353/2002. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
