ICCJ. Decizia nr. 346/2002. Contencios. Refuz depunere procese-verbale de control întocmite de Inspectoratul de Munca. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.346
Dosar nr.2215/2002
Şedinţa publică din30 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 septembrie 2001 şi completată cu cererea depusă la 25 octombrie 2001, reclamanta S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Inspecţia Muncii, Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Ilfov, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ilfov, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Ministerul Industriilor şi Resurselor, Centrul de Inginerie Tehnologică Obiective Nucleare şi Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, solicitând obligarea pârâţilor să-i comunice procesele verbale de control întocmite de inspectorii de muncă şi constatările făcute în controalele efectuate la sesizarea sa cu privire la desfacerea nelegală şi abuzivă a contractului său de muncă în anul 1999.
De asemenea, reclamanta a solicitat să i se comunice toate constatările privind convenţiile civile şi avocaţiale încheiate de directorii Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare şi Centrului de Inginerie Tehnologică Obiective Nucleare în perioada noiembrie 1998 – decembrie 1999 şi obligarea pârâţilor la plata de daune morale în sumă de 160.000.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că i s-a desfăcut nelegal contractul de muncă pentru postul de consilier juridic la R.A.A.N.- C.I.T.O.N. şi pentru contestarea în justiţie a măsurii de eliberare a sa din funcţie, a solicitat pârâţilor să-i comunice o serie de înscrisuri necesare în litigiul de muncă aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, dar pârâţii au refuzat nejustificat să soluţioneze favorabil cererile sale.
Prin sentinţa civilă nr. 671 din 20 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că, în limitele competenţelor legale, pârâţii au răspuns la sesizările reclamantei şi i-au comunicat relaţiile solicitate.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În primele două motive de casare, recurenta a susţinut că este eronată concluzia instanţei de fond privind îndeplinirea de către intimaţi a obligaţiei legale de a-i comunica actele solicitate. Totodată, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere că răspunsurile primite de la intimaţi cuprind refuzul categoric de a-i comunica actele de constatare din timpul controalelor efectuate cu privire la convenţiile civile încheiate începând cu data de 9 februarie 1999 de unitatea la care a fost încadrată în muncă.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs s-a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe toate răspunsurile de refuz al intimaţilor şi în special pe adresa comunicată de Inspecţia Muncii în dosarul nr. 2827/2001 al Tribunalului Bucureşti, pentru a se constata că s-a răspuns numai cu privire la convenţiile civile din perioada aprilie 2000 la zi şi nu, cu începere din luna noiembrie 1998, cum a solicitat.
În ultimul motiv de casare, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond pentru omisiunea de soluţionare a cereriisale de obligare a intimaţilor la plata de daune morale şi de penalizări de întârziere în raport de refuzul de a i se comunica actele necesare în soluţionarea litigiului de muncă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a soluţionat corect cauza, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1 din Legea nr.29/1990 pentru a fi admisă acţiunea, pentru că dreptul de petiţionare, invocat de recurenta-reclamantă ca drept recunoscut de lege, nu a fost vătămat în condiţiile în care autorităţile şi instituţiile publice intimate au răspuns la sesizările care le-au fost adresate, în limitele atribuţiilor şi competenţelor lor legale.
De altfel, însăşi recurenta-reclamantă a confirmat primirea răspunsurilor la petiţiile formulate, contestând însă legalitatea adreselor comunicate, ceea ce excede obiectului acţiunii, dat fiind că instanţa de fond nu a fostsesizată cu o cerere de anulare a actelor administrative întocmite de intimaţii-pârâţi.
Sub acest aspect, se constată că sunt nefondate primele două critici formulate în recurs. De asemenea, este nefondat cel de-al treileamotiv de recurs, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat în cadrul competenţei sale materiale şi a stabilit corect că interpretarea conţinutului adreselor primite de recurenta-reclamantă este atributulinstanţei investită să judece litigiul de muncă, având ca obiect desfacerea contractului de muncă al recurentei-reclamante. În consecinţă, instanţa de contencios administrativ nu avea competenţa materială să se pronunţe asupra unor înscrisuri, care reprezintă probe în litigiul de muncă şi pentru care, nu s-a formulat distinct o acţiune în anulare.
Ultimul motiv de recurs este neîntemeiat, pentru că daunele morale şi daunele de întârziere solicitate de recurenta-reclamantă nu pot fi acordate decât în cazul admiterii acţiunii, condiţie prevăzută în art. 1 alin. (1), art. 11 alin. (2) şi art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990. Cum acţiunea a fost respinsă şi s-a constatat că nu a existat un refuz nejustificat al intimaţilor de a soluţiona cererile recurentei referitoare la un drept recunoscut de lege, nu există temei legal pentru plata daunelor pretinse.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.A. împotriva sentinţei civile nr. 671 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 345/2002. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 373/2002. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
