ICCJ. Decizia nr. 398/2002. Contencios. Anulare hotârâre M.I.si decizie de imputare I.J.P.Bihor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.398
Dosar nr.3120/2002
Şedinţa publică din 3 februarie 200.
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată iniţial la Judecătoria Oradea, ulterior soluţionată de Curtea de Apel Oradea în baza deciziei civile nr. 1892/2001, reclamantul M.R. a chemat în judecată în calitate de pârâţi Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bihor, pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să anuleze hotărârile nr. 3/2001, nr. RS/1372/2000, precum şi Decizia de imputare nr. 47726/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că Decizia de imputare este nelegală deoarece nu este motivată şi că modalitatea de calcul a sumei reţinute nu i-a fost comunicată.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 541/2002 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că suma de 40.694.256 lei cei-a fost imputată reclamantului reprezintă contravaloarea cheltuielilor deşcolarizare pe care acesta le datora în baza convenţiei încheiate cu instituţia de învăţământ pe care a absolvit-o şi cu care a încheiat un angajament pe care nu l-a respectat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termenul legal reclamantul.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut că:
- Decizia de imputare nu este legală deoarece nu este motivată;
- modalitatea de calcul a sumei imputate nu este cea prevăzută de OGnr. 121/1998;
- nu rezultă din Decizia de imputare care sunt criteriile care au stat la baza stabilirii sumei de 40.694.265 lei.
Analizând recursul formulat prin prisma dispoziţiilor art. 304 -3041 C. proc. civ. şi în raport de motivele invocate, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant a fost admis în anul 1992 la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" pe care a absolvit-o în anul 1996.
Ulterior a fost încadrat laI.P.J. Bihor de unde a fost trecut în rezervă la 30 iunie 2000.
Prin angajamentul nr. 7542 din 10 noiembrie 1992, încheiat conform prevederilor art. 9 din HGnr.137/1991 privind înfiinţarea Academiei de Poliţie Bucureşti, încheiat cu această instituţie de învăţământ, recurentul se obligă ca în situaţia în care va fi îndepărtat dinşcoala militară pentru lipsăde interes la învăţătură sau pentru abateridisciplinare, precum şi în eventualitatea că nu îşi va respecta obligaţia de a îndeplini serviciul minim 10 ani înunitatea în care va fi încadrat, va restitui cheltuielile de şcolarizare efectuate de Ministerul de Interne cu şcolarizarea sa.
Ca urmare a nerespectării acestui angajament, recurentul fiind trecut înrezervă la 4 ani după absolvire, a fost emisă Decizia de imputare nr. 47726 din 24 august 2000, pentru suma de 40.694.265 lei reprezentând cheltuieli de şcolarizare.
Decizia a fost emisă în condiţiile OG nr. 121/1998 care reglementează răspunderea materială a militarilor.
Cât priveşte susţinerea recurentului în sensul că Decizia este nemotivată în fapt şi în drept, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că Decizia de imputare este emisă ca urmare a nerespectării unui angajament, ceea ce de altfel rezultă şi dincuprinsul deciziei contestate, ca de altfel şi textele de lege în baza cărora a fost stabilită contravaloarea sumei imputate.
Tot astfel, urmează a fi respinsă şi susţinerea recurentului cu privire la faptul că din decizie nu rezultă modalitatea de calcul a sumei imputate.
Sub acest aspect, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, urmează a se reţine că la stabilirea sumei imputate au fost avute în vedere dispoziţiile art. 9alin. (3) din HG nr. 137/1991 înraport de care cheltuielile de şcolarizare sunt formate din cheltuieli efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea şi alte drepturi primit de studenţi, precum şi Ordinul M.I. nr. 440/1995 potrivit cu care recuperarea prejudiciului se face la valoarea actualizată.
În ceea ce priveşte calculul sumei imputate, la emiterea deciziei de imputare au fost avute în vedere dispoziţiile art. 50 din OG nr. 121/1998, suma reţinută fiind stabilită ţinându-se cont de timpul servit de recurent în rândul cadrelor militare în activitate.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute, şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, sentinţa pronunţată fiind legală şi în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M.R. împotriva sentinţei civile nr. 541/CA/2002 – P din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 373/2002. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 399/2002. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
