ICCJ. Decizia nr. 399/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.399
Dosar nr.3156/2002
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 339/2002 reclamanta S.C. „C" SRLîn contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Finanţelor Publice Vrancea a solicitat anularea deciziei nr. 51 din 22.01.2002 a Ministerului Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor – prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia împotriva procesului verbal de control nr. 238 din 22.10.2001 al Direcţiei Finanţelor Publice Vrancea pentru perioada 1997 – 1998.
Prin procesul verbal nr. 238/2000, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 74.939.924 lei impozit pe profit, 157.398.792 lei majorări de întârziere la impozitul pe profit, 215.711.975 lei TVA şi 350.263.924 lei majorări de întârziere aferente TVA neachitat, întrucât obligaţiile bugetare au fost diminuate de societate.
Prin sentinţa nr. 107/F din 26.08.2002 s-a admis acţiunea, s-a modificat Decizia nr. 51 din 22.01.2002 a M.F.P., în sensul reducerii obligaţiilor fiscale la 19.000.000 lei impozit pe profit, 51.898.500 lei majorări de întârziere, 4.571.525 lei TVA şi 7.707.591 lei majorări de întârziere aferente.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, prin care s-a reţinut că organele de control au încadrat eronat unele cheltuieli ca nedeductibile la capitolul impozitului pe profit, iar pentru calcularea TVA s-a stabilit o bază de impozitare mai mare decât prevăd normele în vigoare.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, criticând-o astfel:
Prin procesul-verbal nr. 140 din 5.05.1998 întocmit de Administraţia Financiară Focşani s-a stabilit că societatea a valorificat produse de alcool la preţul sub nivelul celui de piaţă, deci suma de 74.178.675 lei reprezentând accize nu a fost cuprinsă în preţ şi nu a fost înscrisă în factura fiscală la rubrica "total valori din care accize …", astfel că la rubrica "total" nu a influenţat veniturile din exploatare înregistrate de societate.
Concluzia expertului la acest capitol este eronată – suma menţionată mai sus nu poate fi înregistrată pe "cheltuieli deductibile" cu ocazia calculării profitului impozabil nefiind înregistrată la "venituri".
Prin operaţiunea efectuată de societate au fost mojorate cheltuielile deductibile la calculul profitului impozabil la 31.12.1998 şi implicit a fost diminuat impozitul pe profit cu suma de 28.198.897 lei, nefiind respectate prevederile art. 4 alin. (2) din OG nr. 70/1994, cu modificările ulterioare.
La data de 30.06.1998, societatea a înregistrat cheltuieli cu amortizarea cu 52.358.992 lei mai mult faţă de luna mai 1998, când înregistrase numai 2.358.992 lei, fără ca valoarea mijloacelor fixe să prezinte o creştere semnificativă şi fără să prezinte documente din care să rezulte că includerea în cheltuieli cu amortizarea a acestei sume este legală.
Conform art. 9 din Legea nr. 15/1994, cu modificările ulterioare „amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe şi se include în cheltuielile de exploatare".
La art. 5 din OG nr. 70/1994 referitoare la impozitul pe profit, republicată, se menţionează: amortizarea activelor corporale şi necorporale se face în concordanţă cu prevederile legale în vigoare.
Prin includerea pe cheltuieli de exploatare a unor cheltuieli de amortizare mai mari decât cele legale au fost majorate nejustificat cheltuielile deductibile la calculul profitului impozabil şi implicit a fost diminuat impozitul pe profit cu suma de 19.000.000 lei.
În perioada octombrie – decembrie 1997 societatea a înregistrat pe cheltuieli de exploatare cheltuieli de modernizare a imobilului dinb-dul Unirii, cu motivaţia că ar reprezenta reparaţii. Art. 9 alin. (2) şi (3) din HG nr. 909/1997 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994 defineşte cheltuieli privind reparaţiile de orice fel şi modul în care se fac.
Recuperarea acestor cheltuieli se operează prin includerea în cheltuielile de exploatare, integral la momentul efectuării sau eşalonat pe o perioadă de timp, cu aprobarea consiliului de administraţie sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.
Modernizările conform pct. 7 lit. d) din HG nr. 909/ 1997 modificată şi completată cu OG nr. 54/1997, se fac pe bază de documente din care să rezulte natura lucrărilor executate.
La acest capitol, societatea datorează un impozit pe profit de 11.609.803 lei.
Pentru sustragerea de la plata unui impozit pe profit în sumă de 74.939.739 lei, societatea datorează bugetului de stat majorări în sumă de 157.398.792 lei.
Societatea a vândut imobilul din str. Eroilor, asociaţilor, cu suma de 507.079.887 lei şi TVA 96.345.178 lei, iar în septembrie 2000, imobilul a fost readus în patrimoniul societăţii ca aport în natură la capitalul social la valoarea de 1.400.000.000 lei cu TVA reevaluată în baza unui raport de expertiză în vederea obţinerii unui credit bancar.
Diferenţa dintre valoarea de vânzare şi valoarea la care a fost adus imobilul ca aport la capitalul social nu a reprezentat diferenţa din reevaluarea clădirii, efectuată în baza unui act normativ, ci a reprezentat o operaţiune efectuată în numele societăţii dar în favoarea asociaţilor, conform art. 22 alin. (1) din OG nr. 70/1994, completat din OUG nr. 217/1999.
Prin vânzarea la o valoare mai mică decât cea la care a fost readus în patrimoniul societăţii s-a colectat TVA în cuantum de 92.345.178 lei faţă de 252.459.016 lei reprezentând o diferenţă în minus de 156.113.838 lei.
Ca urmare a acestei operaţiuni baza de impozitare a TVA stabilită prin factură, a fost diminuată, valoarea reală fiind suma de 1.147.540.984 lei.
Pentru TVA stabilit la suma de 59.598.127 nu se aduce nici un argument în susţinerea sa.
Pentru TVA neachitat în termen, în sumă de 215.711.975 lei, societatea datorează majorări de întârziere în sumă de 350.263.924 lei.
Instanţa de fond a avut în vedere concluziile expertului, fără a se analiza susţinerile recurentei sau obiecţiunile la raportul de expertiză.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Instanţa de fond şi-a însuşit concluziile expertizei contabile efectuată în cauză, fără a analiza obiecţiunile formulate de D.G.F.P. Vrancea cu privire la acciza stabilită prin procesul-verbal nr.140 din 5.05.1998 a Administraţiei Financiare şi Trezoreriei Focşani pentru suma de 74.178.673 lei care s-a datorat valorificării produselor de alcool la preţul sub nivelul celor de piaţă.
Cu privire la cheltuielile de amortizare, societatea nu a prezentat documente pentru a se verifica legalitatea includerii cheltuielilor în cuantumul înregistrat în iunie 1998, în raport de prevederile art. 9 din Legea nr. 15/1994 cu modificările ulterioare şi art. 5 din OG nr. 70/1994.
În ceea ce priveşte lucrările de investiţii la spaţiile comerciale din str. Eroilor şi b-dul Uniriitrebuia stabilită natura acestor reparaţii sau modernizări, aşa cum sunt definite de HG nr. 909/ 1997 în raport de care impozitul pe profit este diferenţiat.
Se impunea de asemenea, analizarea obiecţiunilor recurentei privind baza de impozitare a operaţiunilor efectuate prin vânzarea imobilului din str. Eroilor asociaţilor şi readucerea în patrimoniul societăţii ca aport în natură la capitalul social la valoarea de 1.400.000.000 lei – cu T.V.A. reevaluată.
Colectarea TVA nu a fost corectă prin vânzarea iniţială a imobilului la o valoare mai mică decât cea la care a fost readus în patrimoniul societăţii.
Pentru toate aspectele enunţate se impune administrarea în cauză a unei noi expertize contabile – pe baza documentelor existente la dosar şi eventual cele necesare ce vor fi puse la dispoziţie de societatea intimată.
În acest sens, se va admite recursul, se va casa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vrancea pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 107/F din 26 august 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 398/2002. Contencios. Anulare hotârâre... | ICCJ. Decizia nr. 452/2002. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
