ICCJ. Decizia nr. 452/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala (despagubiri civile). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.452
Dosar nr.1042/2002
Şedinţa publică din 5 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 23 din 17 mai 2001 Colegiul Jurisdicţional al Camerei de Conturi Olt a admis sesizarea nr. 36/2000 şi a obligat pe B.F. şi Ş.Z. la plata de despăgubiri faţă de Primăria Studina, judeţul Olt, unde au funcţionat ca primar şi respectiv contabil.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs jurisdicţional pârâţii criticând sentinţa numai în ceea ce priveşte obligaţia solidară privind suma de 9.971.364 lei majorări de întârziere aferente obligaţiei de 32.116.261 lei, susţinând că nu au vinovăţie în plata cu întârziere, în bugetul primăriri neexistând resurse financiare, acestea putând fi realizate numai prin rectificarea ce era în competenţa Consiliului Judeţean Olt.
Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi analizând recursul jurisdicţional prin Decizia nr. 560 pronunţată la 1 noiembrie 2001 a respins recursul, constantând că ultimul termen de regularizare al debitului a fost stabilit prin OG nr. 140/1999, termenul de 31 decembrie 1999, astfel că recurenţii au concurat prin reluarea măsurilor necesare la întârzierea plăţilor, astfel că în mod corect trebuie să răspundă pentru majorările de întârziere.
Împotriva Deciziei nr. 560/2001 au declarat recurs B.F. şi Ş.Z., criticând hotărârea secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii, reluând o serie de argumente din recursul jurisdicţional, în esenţă că nu au avut posibilitatea să achite obligaţiile financiare din lipsa resurselor judiciare ale bugetului local.
Recursul este nefondat.
Astfel este necontestată suma de 9.971.364 lei ce reprezintă majorări de întârziere, plătite din vina celor doi recurenţi care nu au respectat termenul de 31 decembrie 1999 privind regularizarea cheltuielilor efectuate în anul 1999 de la bugetul de stat pentru acţivităţilepreluate în finanţare de către bugetele locale, în speţă cele pentru funcţionarea Circumscripţiei sanitar veterinare. Răspunderea celor doi recurenţi a fost în mod legal stabilită, ei fiind semnatarii protocolului de predare – primire înintat Direcţiei Sanitare Veterinare, fără însă a mai proceda în termenul legal la deschiderea de credite din bugetul local şi virarea cheltuielilor efectuate de la bugetul de stat până la 31 martie 1999 cu Circumscripţia sanitar–veterinară.
În raport de aceste considerente, Înalta Curtea de Casaţie constată că prin Decizia recurată a fost legal menţinută răspunderea recurenţilor iar în consecinţă recursul declarat se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.F. şi de Ş.Z. împotriva Deciziei nr. 560 din 1 noiembrie 2001 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 399/2002. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 477/2002. Contencios. Anularea si suspendarea... → |
|---|
